■ Etapele procesului volitiv
a) actualizarea unor motive care generează anumitescopuri; apare intenţia de a realiza scopul şi seconstruieşte planul mental al rezolvării acţiunii;b) lupta motivelor; faţă de o situaţie anume pot să apară
motive concordante sau în opoziţie; câştigă cele carepot să satisfacă mai repede şi mai bine trebuinţele;c) luarea hotărârii implică raţiunea în alegerea varianteide acţiune; se evaluează consecinţele care decurgdin opţiunea făcută, se estimează efortul necesarpentru atingerea scopului; se impune o variantă maiavantajoasă de acţiune; decizia de a satisface unmotiv sau altul se realizează pe baza aprecieriiimportanţei fiecărui motiv şi a urgenţei cu careacestea se impun; persoanele cu voinţă puternică
reuşesc să decidă în favoarea acţiunilor care au osemnificaţie majoră, (personală sau socială); înaceastă etapă se pun în evidenţă nivelul de aspiraţii,particularităţile de temperament şi sistemul propriude valori; după luarea deciziei se definitivează planulde desfăşurare a activităţii, se precizează etapele şimijloacele de realizare;
d) execuţia presupune autocomanda verbală de aacţiona; planul stocat în memorie este reactualizat şiconfruntat permanent cu realizarea activităţii; serealizează modificări ale planului, dacă împrejurările68
cer acest lucru; se face apel la cunoştinţe, deprinderi,dar şi la materiale, aparate, maşini;e) verificarea rezultatelor şi formularea unor concluziipentru viitor.
■ Însuşirile voinţei
a) puterea sau energia cu care omul se angajează
într-o activitate; opusul ei este slăbiciunea, respectivimposibilitatea de a realiza efortul necesar;b) perseverenţa sau capacitatea de a urmanconsecvent realizarea scopului, chiar când este dificilde atins; este dependentă de încrederea în sine, derăbdare, de luciditatea cu care se apreciază osituaţie; opusul ei este încăpăţânarea, respectivmenţinerea scopului propus chiar când s-a doveditcă este imposibil de realizat; este corelată curigiditatea gândirii; tot la polul opus perseverenţei seîncadrează lipsa de perseverenţă, ca atitudine princare se renunţă uşor la îndeplinirea unui scoppropus, chiar în faţa unor obstacole neînsemnate;c) independenţa sau calitatea de a lua hotărârianalizând critic propriile idei şi pe ale altora; opusulei se consideră a fi sugestibilitatea, respectivpreluarea necritică a ideilor altor persoane, dar şinegativismul, constând în respingerea oricăreisugestii;
d} promptitudinea, respectiv rapiditatea cu care sedeliberează, se iau hotărâri; opusul ei estetergiversarea, respectiv amânarea deciziei sauoscilaţia între mai multe motive, dar şi pripeala, cadeliberare realizată fără a cântări argumentele sauconsecinţele.
Însuşirile voinţei se formează pe parcursul dezvoltăriipsihice a individului, prin confruntarea cu obstacole şidepăşirea acestora; în funcţie de tipul de activitate şiefortul exersat, voinţa se specializează, putând fi maiputernică într-un domeniu decât în altul.
■ Relaţia voinţă - obstacol de depăşitDesfăşurarea activităţii cere un echilibru întreresursele folosite şi rezultatele scontate, o apreciere câtmai justă, pe baza căreia are loc mobilizarea energieifizice, intelectuale şi emoţionale.
■ Obstacolul
- poate fi supraestimat, caz în care are loc un reglajincorect, se consumă inutil energie fizică,intelectuală, emoţională;
- poate fi subestimat, caz în care mobilizarea esteinsuficientă şi obstacolul nu este depăşit;
- poate fi apreciat ca fiind foarte mare şi timpulnecesar pentru mobilizare ca insuficient; voinţa semanifestă prin amânarea acţiunii.
70
