- apare la unii subiecţi datorită repetării neschimbatea condiţiilor de activitate;
- este de fapt „deprinderea de a fi atent"; nu necesită
încordare voluntară, obositoare;
În desfăşurarea activităţilor sale, omul îmbină celetrei forme ale atenţiei, asigurând astfel, pe parcursulacestora, cantitatea de energie psihonervoasă
necesară în fiecare etapă.
■ Însuşirile atenţiei
a) volumul atenţiei, respectiv cantitatea de elementeasupra cărora se poate orienta şi concentra atenţiasimultan (conform experimentelor realizate s-a ajunsla concluzia că volumul mediu este de 5-7 elemente);b) stabilitatea atenţiei, adică posibilitatea de a menţineîn timp atenţia asupra unui obiect sau fenomen; esteo însuşire care se dezvoltă odată cu vârsta (lapreşcolari atenţia se poate menţine 12-15 minute, iarla adulţi 40-50 minute, uneori mai mult);c) concentrarea atenţiei, respectiv capacitatea de fixareasupra unui element (obiect sau persoană)concomitent cu eliminarea altor elemente (deexemplu un tânăr care se pregăteşte pentru uninterviu pe care ar urma să-l susţină a doua zi, nu vafi atent la transmisiunea unui meci de fotbal, urmăritde ceilalţi membri ai familiei); este o calitate ce diferă
: .ts !
de la un individ la altul, de la o situaţie la alta; puterea ei se apreciază prin rezistenţa la factori perturbatori; ca manifestare opusă poate fi menţionată distragerea atenţiei sau oscilaţia ei;
d) distributivitatea atenţiei este o însuşire care permite desfăşurarea concomitentă a mai multor activităţi, cu condiţia ca măcar unele dintre ele să fie relativ automatizate (de exemplu şoferul care acţionează
asupra volanului, asupra pedalelor de frână, asupra schimbătorului de viteze, semnalizează schimbarea direcţiei de deplasare);
e) mobilitatea atenţiei constă în deplasarea intenţionată
a atenţiei de la un obiect la altul, de la o operaţie la alta, în funcţie de cerinţele activităţii, în cel puţin 1/6
dintr-o secundă; dacă acest prag este mai mare se manifestă rigiditatea sau inerţia atenţiei; mobilitatea nu trebuie confundată cu fluctuaţia atenţiei, care este o deplasare întâmplătoare, nesolicitată de activitate; Persoane preocupate de rezolvarea unei probleme reuşesc un nivel ridicat de concentrare, care poate să
pară anormal, ducând la includerea acestora în categoria „distraţilor".
Există în acelaşi timp şi persoane care fac o obsesie din anumite idei, manifestând o focalizare exclusivă, permanentă, asupra acestora.
