Perspectiva psihosociologică aflată la confluenţapsihologiei cu sociologia, ştiinţele politice, economice,tehnice, biologice, urmăreşte să evidenţieze aspecteprecum influenţa comportamentului personal asupraacţiunii celorlalţi, modificarea acţiunii personale prinprezenţa altuia sau efectele comportamentelor trecuteale altora asupra unui individ. Această orientareconsideră că formarea personalităţii sub acţiuneafactorilor de mediu social poate fi privită ca enculturaţie,ca asimilare de modele culturale, proces prin careindividul îşi însuşeşte valori, îşi formează atitudinicomportamentale în concordanţă cu cerinţele vieţiisociale şi devine apt să funcţioneze în societatea încare s-a născut.
Personalitatea este subiectul uman, privit în cele treiipostaze:
a) ca subiect pragmatic, al acţiunii;b) ca subiect epistemic, al cunoaşterii;c) ca subiect axiologic, purtător şi generator alvalorilor de adevăr, frumos, bine etc.
Personalitatea este întotdeauna unică şi originală.
Fiecare om porneşte cu o zestre ereditară unică,străbate un drum propriu în viaţă, intră în relaţii şidesfăşoară activităţi diferite, are un mod propriu de a fi,de a gândi, de a simţi; în acelaşi timp, se poate afirma79 ,
că personalitatea se poate modela sub influenţafactorilor educaţionali.
Personalitatea unui individ se manifestă mai autenticîn situaţii interpersonale informale, în care regulile decomportament sunt mai puţine; în situaţii interpersonaleformale, în care, de regulă, sunt cunoscute prescripţiile,indivizii tind să se lase sub influenţa acestora şi să secomporte inhibând o parte a modului autentic de a fi.
Pe baza celor menţionate se poate concluziona că
personalitatea este un sistem bio-psiho-socio-cultural.
■ Modelului general-uman de personalitate îi sunt proprii:
a) apartenenţa la specia umană „omul devine om,pentru că se naşte om";
b) calitatea de fiinţă socială, potenţialul uman nativurmând să se realizeze treptat, prin socializare;c) calitatea de fiinţă conştientă dotată cu gândire şivoinţă; sistemul psihic uman se încheagă laconfluenţa dintre biologic şi socio-cultural şi nu poatefi redus la niciuna dintre aceste două componente;d) participarea la cultură, prin însuşirea unor valori,orientarea după valorile acceptate şi capacitatea decreare a altor valori;
e) potenţialul creativităţii, manifestat în plan fizic(construcţii, maşini, alimente etc.) şi în plan spiritual(creaţii literare, muzicale etc.);
■ Dezvoltarea personalităţii
- se realizează în etape: unii autori pun accent peimportanţa mediului social (familie, şcoală,prieteni), iar alţii consideră personalitatea ca fiindconstituită din componente indiferente la mediul încare ne dezvoltăm;
- fiecare personalitate cumulează un ansamblu destatus-roluri, rolul însemnând ansamblul obligaţiilorpe care le are un individ, iar statusul, un ansamblude drepturi, reprezentând ceea ce el aşteaptă dela ceilalţi, în virtutea poziţiei pe care o ocupă;
- fiecare personalitate dezvoltă comportamenteconforme cu un anumit rol-status: de copil sau depărinte, de elev sau de profesor, de angajat sau deconducător etc.
Personalitatea nu se dezvoltă prin simplu proces decreştere şi maturizare, nici prin ascultare pasivă asfaturilor şi îndemnurilor, ci în procesul activităţii, în carese formează priceperi, deprinderi şi caracterul, şi seînvaţă integrarea în colectivitate şi cunoaşterea de sine.
Personalitatea se structurează pe baza unorcaracteristici care ne deosebesc de alte persoane şicare îi dau particularitate, caracteristici care se menţinîn timp şi îi conferă durabilitate. Unele dintrecaracteristicile de personalitate sunt înnăscute, ţin detemperament, altele sunt dobândite, ţin de caracter.
