Arheologie: metoda de descriere a gânditului. Dar fiind bine înţeles că gândirea nu poate fi cuprinsă într-o instituţie, într-o practică etc.
După analiza funcţională a discursului, ar fi de descris conceptualizarea şi sistematizarea.
Dar acestea nu sunt decât „elaborări secundare".
4 septembrie 1 966
Pentru ultimele paragrafe.
Arheologia încearcă să regăsească unitatea discursului şi a gândirii. Nicidecum plecând de la reprezentare, de la analiză şi de la semn (în elementul subiectului), ci pornind de la discursul însuşi, de la dispersia lui, de la b
Conjectură; pasaj greu lizibil.
c
Cuvânt ilizibil.
337
Michel Foucault
modul în care diversele sale elemente [se organizeazăd]
unele alături de altele şi în raport cu celelalte.
Subiectul ca element constituit prin discurs, în raport cu el. În exterioritate.
Trecerea discursului în afara lui însuşi.
1 6 septembrie 1 966
În Capitolul 13, de insistat asupra faptului că arhiva este şi ceea ce dispare, nu doar ceea ce e menţinut.
Tunis, 1 5 octombrie 1 966
Relectură pagini [13-16]: apropo de triada lui acum, de definit ceea ce este discursul în opoziţie cu limba şi cuvântul.
Probabil că discursul ar putea să se caracterizeze:
- prin această triadă (şi modul în care ea funcţionează);
- prin poziţia subiectului vorbitor;
- prin modul de a fi al referenţialului pe care îl constituie.
Paginile [17-20 şi urm.] ar trebui desigur justificat:
- că analiza se referă la discurs;
- că se referă la starea discursului sau cel puţin la dispoziţia generală a discursului începând cu secolul al XVII-lea.
d
Conjectură; verb-lipsă.
338
ANEXA
Paginile [54-55] : apropo de imitaţia şi de pastişarea ce caracterizează repetiţia unei opere filosofice în literatură - ar merita să spunem comentariu! Literatura şi filosofia nu se [continuăe] şi nici nu se repetă. Ele sunt obiecte de comentariu.
S-a făcut (paginile [5 8-59]), dar într-un mod prea îngust (de ce principiul încheierii?).
Paginile [67-68]: a înlocui interpretarea cu reflecţia şi sensul cu condiţia.
