Naşterea discursului filosofie
8. M. de Cervantes Saavedra, Ingeniosul hidalg Don Quijote de la Mancha, op.cit., pp. 285-599.
9. Ibidem, Prologue de la deuxieme partie, pp. 897-900 [pp.
285-290].
1 O. M. Foucault, Cuvintele şi lucrurile, op.cit., pp. 105-108.
11. Galileo Galilei, Dialogue sur Ies deux grands systemes du monde, trad.fr. de Rene Frereux, cu Fran�ois De Gandt, Paris, Seuil, 2000 [1632]. Foucault cunoaşte bine lucrările despre Galilei ale lui Alexandre Koyre (Etudes galileennes, Paris, Hermann, 1939) şi ale lui Pierre Duhem (Le Systeme du monde. Histoire des doctrines cosmologiques de Platon a Copernic, 1 O voi., Paris, Hermann, 1913-1959), în plus faţă de lectura lui Husserl din Krisis (E.
Husserl, La Crise des sciences europeennes et la phenomenologie transcendanta/e, trad.fr. de Gerard Granel, Paris, Gallimard, 1976
[1936]), aşa cum o dovedesc mai multe referinţe în scrierile şi cursurile sale din anii 1950 ; vezi M. Foucault, Phenomenologie et Psychologie. 7 953- 7 954, ed. de Philippe Sabot sub resp. lui F. Ewald, Paris, Editions de l'EHESS-Gallimard-Seuil, 2021, pp.
27-28, 265-266 şi 350-351; id., La Question anthropologique, op. cit., p. 22-27. În 1961, Foucault scrie, de altfel, o recenzie la cartea lui Koyre, La Revolution astronomique. Copernic, Kepler, Borelli (Paris, Hermann, 1961 ): M. Foucault, ,,Alexandre Koyre: La Revolution astronomique. Copernic, Kepler, Borelli" [1961 ], în DE I, nr. 6, pp. 198-199. Vezi de asemenea A. Koyre, ,, La loi de la chute des corps. Galilee et Descartes", în Revue philosophique de la France et de /'etranger, voi. 123, nr. 5/8, 1937, pp.
149-204 ; id., Du monde dos a /'univers infini, trad.fr. de Ra"issa Tarr, Paris, PUF, 1962 [1957].
12. Despre platonismul lui Galilei, vezi A. Koyre, ,, Galilee et Descartes", în Raymon Bayer (dir.), Travaux du /Xe Congres international de phi/osophie. Congres Descartes, voi. 1-3, Etudes cartesiennes, voi. 2; Paris, Hermann, 1937, pp. 41 -46, § 11.
13. Pentru acest „joc neîncetat al microcosmosului şi al macrocosmosului", care, după Foucault, caracterizează epistema secolului al XVI-iea, vezi M . Foucault, Cuvintele şi lucrurile, op.cit., pp.
85-87.
117
Michel Foucault
14. Sigmund Freud, ,, Une difficulte de la psychanalyse" [191 7], în CEuvres completes. Psychanalyse, voi. 15, 1916-1920, ed.
de Andre Bourguignon şi Pierre Cotet, sub coord. lui Jean Laplanche, trad.fr. de ]anine Altounian et al., Paris, PUF, 1 996, pp. 43-51. ,,Freud spune undeva că există trei mari răni narcisice în cultura occidentală: rana impusă de Copernic; aceea provocată de Darwin, atunci când a descoperit că Omul se trage din maimuţă; şi rana făcută de Freud însuşi, atunci când şi el, la rândul său, a descoperit că conştiinţa se întemeiază pe inconştienţă" (M. Foucault, ,, Nietzsche, Freud, Marx", art.cit., p. 595).
15. Vezi supra, nota 9 din cap. 3, pp. 53-54.
16. ,,Modul de a fi propriu omului, aşa cum s-a constituit el în gândirea modernă, îi permite să joace două roluri: să se afle la temelia tuturor pozitivităţilor şi să fie, deopotrivă, prezent, într-un mod ce nici măcar nu poate fi numit privilegiat, în elementul lucrurilor empirice" (M. Foucault, Les Mots et Ies Choses, op.cit., p. 355 [Cuvintele şi lucrurile, ed.cit., p. 461 ]. Foucault remarcă
apoi că aceasta nu indică deloc „esenţa, în general, a omului, ci pur şi simplu [ ... ] acel aprioric istoric ce serveşte, începând din secoiul al XIX-iea, drept sol aproape evident al gândirii noastre"
(ibid.).
17. Francis Bacon apără importanţa capitală a observaţiei şi a experimentării pentru progresul ştiinţific (F. Bacon, Novum Organum, op.cit.).
18. Richard Simon, Histoire critique du Vieux Testament, Rotterdam, R. Leers, 1685; id., Histoire critique des versions du Nouveau Testament ... , Rotterdam, R. Leers, 1690; Baruch Spinoza, CEuvres, voi. 2, Traite theologico-politique [1670], trad.fr. de Charles Appuhn, Paris, Flammarion, 1992 [1965].