1 68
„Noul val" în cinematografia românească
să zicem. Emisiunea aia a născut o reacţie ciudată în mine şi n-am rezistat până la capăt. Am râs, am plâns, şi apoi am închis televizorul. Iar acum, după cinci-şase ani, am făcut filmul ca s-o reconstitui. Mi s-a părut o mare provocare. Cred că, după
un asemenea moment istoric, rămân multe date şi cifre, dar ce-au trăit cu adevărat oamenii se pierde.
De ce tinerii cineaşti fac astfel de filme acum, după 16 ani?
Cred că fiecare dintre noi are raţiunile lui personale. Nu pot să
vorbesc pentru ceilalţi. Cred că pentru fiecare regizor Revoluţia e o temă bună, un subiect care se află în sertarele multora.
Unii l-au făcut deja, alţii îl vor face, probabil, în viitor.
După premiile de la Cannes, ce aşteptări ai de la filmul tău în ţară?
Sunt curios să văd ce se va întâmpla cu el aici. Eu am făcut filmul, ţin la el, zic că e un film bun, şi pentru mine asta e cel mai important. Cred că va fi bine receptat, dar nu pot să ştiu asta. Nici când le fac nu mă gândesc, important este să fiu eu sincer. De asta nu pot să prevăd nimic.
Filmul este, în esenţă, o tragicomedie. Ai asistat deja la câtevaproiecţii de festival, unde ai putut observa reacţiile publicului. Tederanjează faptul că spectatorii percep mai mult latura comică şimai puţin pe cea tragică a poveştii?
După discuţiile pe care le-am avut cu spectatorii, nu cred că ei nu percep latura tragică a filmului. Desigur, fiecare sală de cinema, din ţară sau de afară, e diferită, fiecare reacţionează într-un alt fel. Şi în Franţa am întâlnit oameni care au perceput foarte bine latura tragică. E drept, poate că a doua parte a talk-show-ului merge prea mult spre comic, deşi eu aş fi vrut să fie mai mult spre tragic. Sunt foarte curios cum va reacţiona o sală normală, după festivaluri, pentru că publicul de festival e foarte diferit.
