Cristi Puiu
59
sau de ficţiune - se află dincolo de poveste, dincolo de identitatea personajel?r, dincolo de evenimentele prezentate. Da, cred că cinematograful se află dincolo de poveste.
De ce ciclul tău de filme se numeşte Şase poveşti de la marginea Bucureştiului? De ce „şase" şi de ce „de la marginea Bucureştiului"?
„Şase", pentru că era un fel de a-l omagia pe Eric Rohmer, cu ale sale Şase poveşti morale, iar „marginea Bucureştiului", pentru că acolo am crescut: cartierul Ozana, de la fereastră vedeam IOR-ul, iar din 1996 m-am mutat la soţia mea, două blocuri mai încolo, de unde se vede Fabrica de Sticlă. În 2003, când a avut loc scandalul cu CNC-ul, pe mine m-a cuprins o frică foarte mare, mi-am zis că în România nu se poate face film. Atunci, într-un impuls determinat de această teamă, am scris aceste şase sinopsisuri, apoi le-am împărţit cu Răzvan (Rădulescu) şi le-am dezvoltat. Am început cu Moartea domnului Lăzărescu pentru că mie mi se părea că, din punctul de vedere al produc
ţiei, era cel mai solicitant. În realitate, cred că toate sunt grele.
Mă gândeam că va trebui să le filmez pe toate cu camera digitală, cu mijloace puţine, totul gratis .. .
ln stilul „Dogma"?
Nu, ,,Dogma" mi se pare o maimuţăreală, o păcăleală, un produs comercial ca oricare altul. Există şi filme bune făcute de ei, dar Manifestul lor este o frecţie. Astea ale mele erau filme făcute pe genunchi (le denumisem chiar F.F.P.G.). Am avut un fel de elan de pionier, care mi-a trecut foarte repede, pentru că, din discuţii peste discuţii, am înţeles că nu există acest tip de investiţie în România din partea actorilor, a operatorilor .. . Nu neapărat din rea-credinţă sau indiferenţă, ci pentru că la noi se trăieşte greu, iar oamenii ăştia trebuie să câştige bani de undeva, de aceea nu pot veni la filmul tău gratis; lucrul ăsta este fezabil
