60
„Noul val" în cinematografia românească
doar într-o ţară care beneficiază de un sprijin social, în care economia e aşezată. Atunci, am reconfigurat acest proiect şi am beneficiat de un mare avantaj, premiul de la Berlin, care a venit la momentul oportun. În primăvara lui 2003 am scris sinopsisurile, în toamnă am început lucrul la scurtmetraj, în februarie 2004 luam premiul, iar în aprilie terminam scenariul la Moartea domnului Lăzărescu.
ln ce stadiu se află noul tău proiect, Hrană pentru peştii mici?
Lucrez încă la scenariu. Sper să fie gata până în toamnă şi s-o luăm de la capăt, dacă toate lucrurile merg bine. În momentul de faţă nu mă simt prea bine, sunt foarte obosit. . .
Ce sfat ai da unui regizor care vrea să fie şi autor?
Cred că fiecare regizor trebuie să facă filmele sale aşa cum vrea el, cu riscul de a deranja pe toată lumea, de a nu se bucura de succes, de covorul roşu şi de premii. Cel mai bun sfat e cel pe care John Cassavetes îl dădea tinerilor regizori de film: ,,Spuneţi ceea ce sunteţi, nu ceea ce credeţi că sunteţi, nu ceea ce aţi dori să fiţi; ceea ce sunteţi e suficient". Noi punem căruţa înaintea boilor, asta-i marea tâmpenie. Repet: nu premiile, festivalurile, publicul sau încasările contează, ci filmul, de la prima şi până la ultima sa fotogramă.
Copilul teribil al filmului românesc
La apariţia celui de-al doilea lungmetraj al său, Moartea domnului Lăzărescu, Cristi Puiu e considerat marea revelaţie a anilor 2000 şi copilul teribilal filmului românesc postrevoluţionar. Premiul secţiunii „Un Certain Regard"
de la Cannes, în 2005, a scos cinematograful românesc din conul de umbră
