Go to page:

Text Size:

Cristi Puiu

în care-l scufundaseră submediocrităţi le din ultimii ani şi a pregătit terenulpentru succesele din 2006.

Cristi Puiu debutează în 2001 cu lungmetrajul Marfa şi banii, film cubuget mic, road movie cu băieţi - şi fete - de cartier, de o naturaleţe frapantă şi neobişnuită pentru filmul românesc, care tindea să sucombe subbalastul simbolurilor greoaie şi al dicţiei teatrale cu care erau rostite înjurăturile de zi cu zi. Marfa şi banii mai avea şi un alt merit major: tensiuneade pe toată durata filmului, ritmul care nu scade nici o clipă. Merite veniteatât din formaţia lui Puiu la o şcoală de cinema din Vest (Geneva), cât şidin colaborarea cu scenaristul Răzvan Rădulescu.

Puiu obţine „Ursul de Aur" pentru scurtmetraj la Berlin, în 2004, cu Un

cartuş de Kent şi un pachet de cafea - excelent filmuleţ de actorie, cu oobservaţie fină a relaţiei tată-fiu în anii 2000 şi o compasiune implicită pentru vârsta a treia, care încearcă în zadar să ţină pasul cu ritmul alert al schimbărilor din jur.

Bătrâneţea e actorul principal şi în Moartea domnului Lăzărescu. Ceimai mulţi au văzut în el o critică la adresa serviciilor medicale deplorabiledin România. E o lectură simplistă - scena medicală e doar un pretext pentrusubstraturi mult mai profunde. Domnul Lăzărescu, (cu prenumele caragialeşti Dante-Remus) este un personaj semiionescian (din partea cea maitragică a operei lui Eugen Ionescu), care trăieşte derizoriu şi moare derizoriu. Filmul vorbeşte despre moartea neeroică, despre moartea măruntă,despre tragismul vieţii şi despre tragismul morţii - în esenţă, despre tragismul condiţiei umane.

Chiar şi numai cu două lungmetraje şi un scurtmetraj, Cristi Puiu e cusiguranţă unul dintre cei mai importanţi regizori români ai epocii actualeşi unul dintre numele importante ale cinematografului european din aniice vin.

Laurenţiu BRĂTAN

Hanno H ofer

Născut la 8 iulie 1967, în Timişoara. Între 1986-1988, este actor la Teatrul German de Stat din Timişoara. După 1994, revine ocazional la actorie pentrudiverse scurtmetraje (în special cele ale lui Cristian Mungiu). Între 1990-1992,urmează cursurile Institutului de Istorie Sud-Est Europeană din Berlin. În1994, înfiinţează trupa de blues Nightlosers, ale cărei concerte şi albumese bucură în continuare de succes. Între 1994-1998, urmează secţia Regiefilm din cadrul Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică (UATC) dinBucureşti. Scurtmetrajul Telefon În străinătate (1998) intră în selecţia oficială

a mai multor festivaluri de gen, obţinând premii la Miinchen, Bucureşti şiTârgu-Mureş. Cu Dincolo (1991 ) ajunge pentru prima dată la Clermont

Ferrand, cel mai important festival internaţional pentru scurtmetraje, şi estepremiat la Montpellier, Bucureşti şi Târgu-Mureş; filmul este achiziţionatşi difuzat de posturi de televiziune precum Canal+ Europa sau Cine Cinemas.

Al treilea scurtmetraj al său, Ajutoare umanitare (2001 ), este prezentat laCannes în secţiunea „Kodak Showcase", obţine premii importante la Clermont-Ferrand, Montpellier, Cottbus, Bucureşti sau Milano. Filmul este apoiachiziţionat de Canal+ Europa, RTP, Worldlink TV şi difuzat în Franţa, Spania, Belgia, Suedia, SUA, Elveţia sau Ungaria. Lucrează la TVR ca regizorartistic al unui talk-show privind probleme de mass-media şi ca realizator/producător pentru televiziunea germană ARD. Semnează muzică originală pentru filmele sale şi cele ale lui Cristian Mungiu. În 2003, înfiinţează,alături de Cristian Mungiu şi Oleg Mutu, casa de producţie Mobra Films.

Realizează şi spoturi publicitare sau videoclipuri (pentru Nightlosers şiMircea Vintilă). Cel mai recent film al său este un documentar despre NadiaComăneci, realizat pentru campania „Mari Români" a TVR.