Radu Muntean
105
ocazia să fii foarte cinstit cu tine, ca autor. Mă împrietenisem cu Vivi Drăgan Vasile, care era profesor la Imagine în anul paralel, şi chiar arri fost mai apropiat de el decât de profesorii mei.
Cu el ai făcut şi Furia .. .
Da, asta a fost mai încolo. În perioada aia, FAV-ul era la început, exista mult entuziasm acolo, şi, cum nu erau nici prea multe opţiuni pentru tinerii cineaşti, Vivi mi-a propus să fac filme la ei. Primul a fost Lindenfeld (1994), cel mai umblat prin lume şi cel mai premiat dintre cele trei documentare ale mele făcute la FAV.
Cum crezi că te-a influenţat perioada asta?
Pentru mine a fost o experienţă foarte bună. Am mai făcut apoi un film despre maici, Viaţa e în altă parte, şi acolo chiar nu ştiam ce să filmez şi ce va ieşi, aşa că am încercat să mă adaptez la ceea ce am găsit la faţa locului. Cred că exerciţiul ăsta este foarte util pentru orice cineast, indiferent dacă apoi face ficţiune sau nu. Aşa înveţi să extragi esenţialul, să-ţi restrângi opţiunile pe care le ai faţă de o locaţie sau de un personaj, să lucrezi foarte repede şi să te adaptezi la condiţiile existente. Mie asta mi-a folosit foarte mult, atât în publicitate, cât şi în film. Chiar şi acum pot să spun că o parte din limbajul cinematografic pe care îl folosesc e destul de frust, destul de apropiat de documentar, ca mod de filmare.
Ai făcut şi două filme în studioul TVR, dintre care unul realizat dintr-un singur cadru .. .
Da, şi filmul ăsta a fost un exerciţiu foarte util pentru mine.
Este foarte complicat să faci decupaj în cadru de 16 minute. Asta m-a obligat să fiu foarte precis în felul în care mi-am gândit
1 06
„Noul val" în cinematografia românească
mizanscena şi mişcările aparatului. Totul a pornit de la un fel de pariu. Eu am vrut foarte mult să lucrez cu unul dintre cei doi operatori ai filmului, Costică Chelba, care era pe atunci un fel de megastar al televiziunii. Mă înţelegeam foarte bine cu el, dar nu prea avea timp şi mi-a zis: ,,Fac filmul ăsta cu tine, numai dacă îl faci cadru-secvenţă". Era un fel de a scăpa de mine, dar eu am gândit filmul în aşa fel încât să iasă dintr-un singur cadru. La recomandarea lui Costică Chelba am ajuns să fac şi publicitate .. .
Lucrezi in acest domeniu din 1996. Ai făcut intre 300 şi 400 de spoturipublicitare şi ai câştigat cu ele câteva zeci de premii .. .
Da, am luat destul de multe premii, dar pentru mine nu sunt atât de importante. Mult mai importante sunt premiile din cinema.
Dar cum te-a influenţat această vastă experienţă in publicitate lafilmele de lungmetraj realizate in paralel?
Nu ştiu în ce măsură m-a influenţat, dar cred că m-a profesionalizat ca regizor, dându-mi ocazia să muncesc constant. Dacă
