Că tălin Mit ule s c u
Născut la 13 ianuarie 1972, în Bucureşti. După absolvirea Liceului NicolaeBălcescu, urmează doi ani Facultatea de Geologie, apoi pleacă la lucru în Italia,unde rămâne trei ani. În 1995, reîntors în România, este asistent de regie allui Dan Piţa la Omul zilei. În anul următor, intră la UATC (secţia Regie film),pe care o absolvă în 2001. Scenariul de lungmetraj Eu când vreau să fluier,fluier (după piesa Andreei Vălean) primeşte Premiul ONC (1999), Premiul
,,Eureka" (2002) şi Premiul Hubert Balls (2003), dar rămâne în stadiul de proiect. Bucureşti - Wien 8:15 (2000), scurtmetrajul de anul 111, intră în selecţiaoficială a Festivalului de Film de la Cannes (secţiunea „Cinefondation"), fiindprezentat şi la festivalurile din Mi.inchen, Torino, Karlovy-Vary, Stuttgart, Angersşi Cottbus; filmul obţine şi premiul ONC pentru cel mai bun regizor laCineMAiubit (Bucureşti). 17 minute Întârziere (2002), film de diplomă, îi aducea doua prezenţă în cadrul „Cinefondation", noi participări la Mi.inchen, Torinosau Karlovy-Vary, precum şi Marele premiu al juriului la CineMAiubit. Primeşte, pentru cele două filme menţionate, un premiu din partea MinisteruluiCulturii. Cu Trafic (2004), obţine al treilea „Palme d'Or" pentru scurtmetrajdin istoria filmului românesc. Filmul mai primeşte Premiul de excelenţă alMinisterului Culturii, precum şi Premiul special al juriului şi Premiul ARTE laFestivalul „Premiers Plans" din Angers (Franţa), în 2005. În acelaşi an, este producător la Ryna, lungmetrajul de debut al Ruxandrei Zenide. Proiectul săude lungmetraj, Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii, obţine Premiul Sundance
/ NHK lnternational Filmmakers pentru cel mai bun proiect european la Festivalul de Film Sundance, Park City (SUA). Acest film de debut îşi începe traseulinternaţional la Cannes; aici, protagonista Dorotheea Petre primeşte Premiulde interpretare feminină al secţiunii „Un Certain Regard", succes fără precedent pentru un actor român. Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii câştigă MarelePremiu pentru lungmetraj (Trofeul „Marea Neagră") la prima edi�e a Festivalului
Internaţional al Producătorilor de Film Independenţi (IPIFF) din Mamaia. Esteprezentat în festivaluri din Bruxelles, Ierusalim, Melbourne, Sarajevo, Toronto,Helsinki, Copenhaga, Varşovia sau Valladolid.
Filmul,
spectacol şi business
Cum te-ai apropiat de lumea filmului?
În liceu - eram în clasa a XII-a în '89 - cred că mergeam cam în fiecare zi la Cinematecă, chiar chiuleam de la ore ca să merg la film. În acelaşi timp, scriam tot felul de povestioare şi nuvele, mergeam la cercurile literare şi încercam să public în revista liceului. Cred că în fiecare adolescent apare cândva nevoia de a scrie, de a povesti ceva, chiar dacă nici nu ştie prea bine ce povesteşte sau de ce vrea să povestească ce povesteşte . . . E o nevoie foarte simplă, care vine la o anumită vârstă şi care poate să se continue sau nu. În cazul meu, au contat mult apropierea Cinematecii şi filmele pe care le-am văzut atunci. Terminam orele pe la 6 seara, uneori chiar chiuleam la ultima oră, şi mă
duceam la Cinematecă, la spectacolul de la 7 sau 8, în uniformă, în înghesuiala de acolo, uneori stăteam pe scări. Normal, din apropierea asta s-a născut la un moment dat şi ideea de a povesti făcând film. N-am luat decizia imediat. Nu m-am dus să dau
