Go to page:

Text Size:

MARIUS C HIVU

L-am tratat cu ivermectină când a făcut râie, l-am unscu unguent când a venit cu urechile sfâşiate, i-am scoscăpuşe cu penseta. Uneori, când dormea crăcănat lângă

mine, în timp ce citeam, îi mângâiam coiţele moi şi caldeîngropate în blăniţă.

Când a trebuit să mă întorc la Bucureşti pentru o perioadă mai lungă de timp, l-am pus în rucsac şi l-am dusacasă la tatăl meu. După o săptămână dispăruse, dar tataa dat de el pe treptele casei mele ( cumva găsise drumul,desi e vorba de o distantă de câtiva kilometri); nemâncat si

trist, părea că mă aşteaptă. Tata l-a luat la el acasă din nou,şi din nou Mango s-a întors, în lipsa mea, la mine. Tata adecis să-l lase acolo singur, cu suficientă mâncare şi apă înbeciul casei, unde avea acces pe o fereastră. Când m-amîntors, după câteva luni, mă aştepta pe trepte. A-nceput să

miaune şi nu se mai oprea. Părea că jeleşte, dacă n-aş fiştiut că, de fapt, îmi cerea socoteală pentru absenţă.

Am mai locuit o vreme împreună în casa de la ţară, înacelaşi bromance, în care cititul cărţilor îmi era însoţit decurăţarea bărbii cu limbuţa lui aspră. Apoi n-a mai apărutdimineaţa pe treptele casei, unde îmi beam cafeaua. Alipsit trei zile, a lipsit o săptămână ( cum mai făcuse şi altă

dată), în curând a trecut luna. Mă trezea mieunatul luipe treptele casei, dar când deschideam uşa în noapte nuera acolo. Am rătăcit prin grădinile din jurul casei strigându-l, am verificat uliţele dimprejur să nu fi zăcut peundeva lovit de vreo maşină. Trecusem mai uşor prin pandemie şi datorită lui. Am scris, am citit, am văzut filmecu el torcând la subraţul meu. Nimeni nu m-a văzut bândatâta whisky. O dată, în timp ce scriam la laptop, s-a trezitdin somn agitat şi a început să miaune, aşa cum nu îl maiauzisem niciodată, privind speriat în toate părţile, cughearele scoase. Ideea că un animal tocmai avusese un60

CE VRĂJI A MAI FĂCUT PISICA MEA

Kiwi, jucându-se în grădină (Foto: Iulian Popa) coşmar lângă mine m-a înduioşat. Acum Mango parcă

fusese înghiţit de pământ.

Ca să-mi umplu golul (între timp, nici verişorul meu nu-i mai avea pe toţi) am luat-o, de la o vecină a cărei pisică tocmai fătase, pe Kiwi, o pisicuţă pe care, după câteva luni, am decis să o sterilizez. Era o zi de toamnă mohorâtă

când medicul veterinar a venit. ,, Trebuie să ne grăbim să

nu ne prindă ploaia", a zis, în timp ce întindea o muşama pe măsuţa din curte. A deschis-o cu o lamă de ras, în timp ce eu îi ţineam picioruşele îndepărtate. Doar câteva picături de sânge. ,,E atât de micuţă şi, uite, e deja gravidă", a zis. Patru fetuşi înşiraţi într-un maţ vag transparent. Veterinarul i-a împins în palmele mele: patru măsline. Începuse să picure. Erau calzi. Am săpat o groapă cu mâinile în pământul afânat de la rădăcina unui măr şi i-am depus 61

MARIUS C HI VU

Mama, cca 1973

CE VRĂJI A MAI FĂCUT PISICA M EA

acolo. În acea noapte şi în ziua următoare Kiwi a dormit lângă mine în pat înfăşurată într-un pulover al meu. Când s-a trezit a trebuit să înveţe să meargă din nou.

În albumul de fotografii al familiei apare o singură pisică: mama, adolescentă, ţine în braţe o pisică în curte, zăpada nu s-a topit de tot. Pe vremea când mama vorbea, mi-a povestit că acea pisică a fătat pe pieptul ei în timpul somnului.

„Ţi l-am adus pe Mango", a zis tata, când a apărut cu un pisicuţ identic. ,,Poate sunt fraţi, cine ştie" şi avea dreptate. Nu semănau doar la blană, dar şi comportamentul e acelaşi: tandru, tăcut, grijuliu cu barba mea, vânător.

L-am botezat Tango. Kiwi l-a acceptat greu, dar acum, în lunile când locuiesc la Bucureşti, mă aşteaptă amândoi.

În beciul casei au tot ce le trebuie: mâncare, apă, puloverele mele în cosuri de nuiele să doarmă când vremea e urâtă. Sunt descurcăreţi, animale de pradă, născuţi şi crescuţi în libertate. Nu mă văd drept stăpânul lor, mai degrabă prietenul pe care-l vizitează zilnic, în căutare de tihnă. Mi-ar plăcea să povestească pe unde umblă şi ce fac toată noaptea, cum văd ei lumea, dacă au nostalgii, dacă

le e teamă că o să dispară într-o bună zi.