un maste rat în psi hologie
( 2005) şi e d octor în psihologie (2014 ). Fe li nofilă
cu ce rti ficat di n anul 2019.
Mamă ce rti fica tă a unui
copi l di n anul 2008. Fe linofi lă ma ste ra ndă di n anul 2021 (se a cordă diplomă de maste r la ad optare a ce lei de- a doua pi si ci ).
Se de clară: ,, Umani stă,
pa ntei stă, fe li nofi lă, psi hote rape ută, fe mi ni stă, a utodi dactă, mamă. I ube sc vi aţa în toate fo rme le ei şi mă st răd uie sc să o prote je z cât de mult pot. Mă pre ocupă încălzi re a globală şi caut să
îngri je sc medi ul în care mă afl u. Am cole ctat gunoaie împre ună
cu fiul me u în De lta Dunării , în fie care vacanţă pe tre cută acolo.
Am salvat pi si cuţe aruncate pe câmp. Re laţi a cu ani male le şi gri j a faţă de e le a cre scut în ti mp, de la se nti me ntul de dragoste şi ocroti re , până la a lua ati tudi ne şi a-i e duca după puti nţă pe cei di n j ur.
O fra ză care mă caracte ri ze ază e ste acee a că i ube sc lume a în ca re l ocuie sc şi pre ţuie sc vi aţa cu toa te a le ei".
Cătălina Dumitrescu
Cine-a mai auzit de-un motan
şi-o pisicuţă polidactilografi?
Povestea mea de iubitoare de pisici a început târziu şi se datorează fiului meu, care îsi
' dorea un animal de casă.
Negocia la sânge cu mine şi promitea că îl v-a îngriji, aşa cum fac toţi copiii, şi cum am făcut şi eu, la rândul meu, iar animalul luat pe nume propriu a sfârşit îngrijit de mama mea. Nu am fost o iubitoare de pisici până târziu, nu pentru că nu mi-ar fi plăcut, ci pentru că nu ştiam cum să fiu cu ele, căci nu fusesem crescută cu animale de companie. Familia mea a preţuit mai mult curăţenia şi ordinea, decât părul lăsat de animale şi micile inconveniente pe care le aduce îngrijirea unui animal în casă, plus că, mentalitatea înţepenită, care nici azi nu-i încă departe de atunci, a societăţii era că mai bine ajuţi un om sărman decât un animal şi că se exagerează cu dragostea faţă de animale, care au ajuns să doarmă în pat alături de oameni şi să fie investite afectiv ca membri ai familiei - ceea ce sunt de fapt. Un animal este un membru al familiei, pe care îl iubeşti, căruia îi porţi de grijă şi care îţi oferă multă dragoste şi schimbă tonul emoţional al familiei.
Familia mea de azi are în componenţă şi două pisici: Thomas motanul, care-i un frumos, cu o atitudine regală, şi Belle, o delicată şi o blândă, cea mai liniştită pisică. Ambii au nişte poveşti de viaţă demne de a fi scrise. Thomas a 65
CĂTĂ L I N A D U M ITRESCU
fost salvat din stradă împreună cu sora sa de o familie, undeva, într-o comună de prin jurul Bucureştiului. Aceştia au pus anunţul de adopţie pe Facebook. La vremea aceea negociasem cu fiul meu şi am decis că vom avea un animal, dar nu va fi de rasă - sunt destule animale abandonate şi care au nevoie de o casă. Am spus nu unui căţel deoarece nu-mi puteam asuma o responsabilitate aşa de mare.
M-am gândit că e puţin mai simplu cu o pisică, mai ales că nu necesită să fie plimbată zilnic. Nu ştiam cum să
iubesc o pisică, dar mi-am spus că voi afla.
Aşa a intrat Thomas în viaţa noastră. Am răspuns anunţului şi ne-am dat întâlnire. Bietul de el era tare mic, îi curgea un ochi şi avea puţină blăniţă pe el. Era, ce-i drept, cam urâţel şi nimic nu prevestea splendoarea care a devenit. Dar dragostea vindecă şi te înfrumuseţează.
Ştiam asta, am văzut de multe ori în viaţă că aşa e, şi acum mi-a fost demonstrat încă odată. Fiului meu nu i-am spus iniţial, am păstrat surpriza până când ne-am întâlnit cu cei care ni l-au dăruit pe Thomas, cărora le port recunoştinţă şi azi că nu au trecut :i:iepăsători pe lângă cei doi pui abandonaţi pe uliţă. Vă puteţi imagina fericirea unui copil care primeşte ceva nesperat - fiul meu a început să plângă
de emoţie când l-a văzut şi a înţeles că urma să fie al nostru. Eu, la rândul meu, m-am emoţionat de bucuria şi fericirea lui. Până şi cei care ni l-au adus au lăcrimat. Aşa l-am adoptat pe Thomas: lăcrimând cu toţii de emoţie. Şi ce emoţie frumoasă!
Recunosc că în prima noapte m-am plimbat de colocolo prin casă, neştiind cum să-l fac să se acomodeze. El era extrem de temător, eu la fel. Fiul meu însă şi-a făcut un culcuş pe jos, sub pat şi mi-a spus că va dormi lângă
Thomas, deoarece nu-l poate lăsa să se simtă singur, mai
66
CE VRĂJI A MAI FĂCUT PISICA MEA
Thomas
ales că fusese despărţit de sora sa. Regret şi azi că nu i-am adoptat împreună; am sunat după o lună cu gândul să o luăm şi pe soră, dar dispăruse. Într-o lună dragostea mea pentru acel pisoi devenise atât de mare, încât mă hotărâsem să mai iau o pisicuţă. Thomas m-a învăţat să-l iubesc, desigur, cu ajutorul fiului meu, care i s-a dedicat şi au devenit ca fraţii. Pisoiul îl însoţea peste tot pe băiatul meu: pe birou când îşi făcea temele, când se juca la pianină; când făcea lego, erau împreună tot timpul. E o veritabilă
poveste de dragoste, care a devenit mai intensă zi după zi.
Astăzi Thomas este un motan adult şi este un membru cu drepturi depline al familiei noastre.
Până să o luăm pe Belle, doi ani mai târziu, Thomas ne-a însoţit peste tot în vacanţe. Aşa am aflat că există
cazări pet friendly. Astfel încât Thomas şi fiul meu au 67
CĂTĂLI NA DUMITRESCU
văzut Parisul pentru prima oară împreună, iar eu le-ampovestit Pisicile aristocrate în timp ce conduceam. Din pisicul amărât şi singur, Thomas s-a transformat într-unmotan superb: are cei mai frumoşi ochi verzi, cu care mă
