(Art, Adventure, and Animal-assisted Therapy), mai ales 73
CĂTĂ L I N A D U M I T R E S C U
în cazul pacienţilor spitalizaţi par a fi utile şi sigure, pentru o gamă mai largă de afecţiuni. În cazul pacienţilor spitalizaţi riscul ridicat de infecţii sau alergii care pot fi transmise nu sunt de neglijat, dar implementarea unor protocoale de igienă se dovedesc eficiente în minimizarea riscurilor, iar beneficiile pe care le găsim în literatura de specialitate sugerează că depăşesc cu mult mai mult riscurile.
Animalele de companie au un efect benefic asupra sănătăţii mintale. Există dovezi ce atestă avantajele de a avea unui animal de companie: reducerea stresului, îmbunătăţirea calităţii vieţii, dar şi a rolului animalelor de companie ca promotori ai interacţiunii sociale şi comunitare. Lucrări recente au evidenţiat importanţa animalelor de companie şi în cazul persoanelor care au primit un diagnostic de boală mintală gravă şi de lungă durată
(de exemplu, schizofrenie şi tulburare bipolară), demonstrând că animalele de companie pot fi la fel de benefice pentru aceşti oameni precum alte relaţii umane. Programele de intervenţie cu animale au arătat, în funcţie de durata interacţiunii, că în ceea ce îi priveşte pe copii, pacienţii psihiatrici şi vârstnici s-au observat numeroase beneficii, precum îmbunătăţirea dispoziţiei acestora.
Animalele, prin prezenţa lor constantă, furnizează o stare de confort şi afecţiune, fiind disponibile instantaneu.
Animalele oferă sprijin emoţional datorită capacităţii lor intuitive de a răspunde la starea stăpânilor lor, iar contactul cu acestea reduc sentimentul de izolare, starea de iritabilitate, fiind o sursă de căldură fizică şi, zic eu, de dragoste. După cum am observat, dragostea are multiple manifestări si
' forme în viata
' noastră, de la relatiile
'
cu cei
dragi, la frumuseţea naturii, a faptelor bune pe care le 74
C E V RĂJ I A M A I FĂC U T P I S I C A M EA
aducem în lume prin cultivarea binelui şi frumosului, darmai ales prin capacitatea de a iubi lumea cu toate ale eiexistente.
Astăzi, când scriu sau lucrez online, Thomas şi Belleîmi stau de fiecare dată alături. De obicei, Thomas stă tolănit pe biroul meu de lucru sau pe spătarul fotoliului, iarBelle se face covrigel pe scaunul de lângă birou, iar eu omai mângâi din când în când în timp ce scriu. După cumse vede, ambele mele pisicuţe sunt polidactilografe, dormde zor în ţăcănitul tastelor pe care eu apăs. Cred că le-amformat deja o rută neurală nouă, pentru că, atunci cândsunt în birou şi lucrez, vin şi se instalează lângă mine, şiştiu că pentru ele urmează un somn straşnic de bun.
Bucur eştean pr in adopţie,
dar tr ansilvănean de veche obârşie, Mihai Fr ăţilă
(născut în 1970 la Alba
Iulia) este episcop gr ecocatolic şi continuă să se lase sur pr ins de fe lul î n
car e viaţa lucr ează în favoar ea misiunii sale de păs tor sufl etesc. A deve nit
episcop de Bucur eşti î n
2007, după studii la
Roma
şi Par is şi după numir ea
sa ca r ector al Colegiului pontifical Pio Romeno, singur a instituţie r omânească din „Cetatea eter nă" patr onată de Vatican.
Motivat de dialogu l cu semenii, a publicat la Humanitas mai multe titlur i (P oate fi trimis D umnezeu în ex il? D espre riscurile mâ ntuirii şi şansa răbdării - 2016; E x istă o za. re: D espre truda. lui D umnezeu de a pune lucrurile la. punct - 2019; D e ce B inele se cuvine să ne a.f le preqătiţi: U n juma.I din vremea pa. ndemiei -2021; Aventura. dez-a. măqirii: D espre risipa. lui D umnezeu - 2023).
Iubitor mai cur ând din întâmplar e al fe linelor de casă, Mihai Fr ăţilă aduce în observ ar ea pisicilor o inedită ex per ienţă a pr ivir ii, deopotr ivă amuzantă şi meditativă. Descr ier ea legătur ii entuziaste şi r econfor tante cu mica sa fa ună domestică se contur ează ca o inspir ată schiţă liter ar ă în car e teologia, ar ta şi istor ia se împletesc cu etologia pentr u a pleda în fav oar ea dimensiunii spir ituale a vieţii umane. După ce l- a pier dut pe Muşu, un motan simpatic şi foar te afe ctuos, autor ul r ândur ilor de fa ţă continuă să împar tă
reşedinţa episcopală cu sor a acestuia, Muşa - o pisică cu per sonalitate car e-şi deschide singur ă uşile, uimindu-i pe vizitat or i.
Mihai Frăţilă
„A trage mâţa de coadă11
şi arta de a trăi cumsecade
Meditaţia unui prelat
Viaţa m-a luat prin surprindere când am devenit stăpânul a doi pisoi, frate şi soră, care, deşi mi-au complicat existenţa, au contribuit la simţul detaşării mele de povara zilei. La un moment dat, după ce motanul s-a prăpădit, pe când scriam la un text despre aventura dezamăgirilor şi risipa lui Dumnezeu, mi s-a întâmplat să amintesc chiar şi despre compania mea „felină": ,,Când existenţa pisoilor la reşedinţă a început să fie cunoscută - pisica învătase
t
să sară pe clantă
