Mi-e milă de Mitzia şi puii ei, dar nu te pui cu bătrâna sfârşită, dar aprigă când vine vorba de educaţia felinelor ei.
O hrănesc pe Mitzia pe ascuns, o mângâi cât mă lasă, săraca, neobişnuită cu tandreţuri.
Tabissa, pisica mea de casă, frumoasă şi răsfăţată, micuţă şi delicată, albă toată până la pata neagră pe ochiul stâng - ca o mască cochetă. Ochii, smaralde migdalate, se mijesc la mine. Blândă, dar hotărâtă: când stau culcată se urcă pe mine ca pe un munte care trebuie cucerit. Îşi vâră
capul sub cartea pe care o citesc, sub mâinile mele, se vâră
în sufletul meu cu năsucul mic şi umed. Se tolăneşte pe pieptul meu şi nu aşteaptă prea mult, cere - imperios - să
fie mângâiată: nu o dată şi gata, nu, o dată şi încă o dată, 94
CE VRĂJI A MAI FĂCUT PISICA MEA
Mitzia., vânătorea.sa. puioasă
şi încă, întâi pe cap, apoi pe gât, apoi pe botic, pe năsuc, după ureche, pe stânga, pe dreapta, închide ochii şi toarce ca un motoraş, şi da, şi pe spate, şi încă o dată pe cap, la urechiuşe, şi iar pe cap, până rămâne încremenită în extaz, ca Sfinxul la apus. Dacă o ating pe burtică, se face ghem şi se luptă, în joacă, cu toate picioruşele să scape, dar nici că mi-ar da drumul. Apoi se lungeşte în valea dintre şold şi coaste şi adoarme. Rămân nemişcată până se trezeşte.
Uneori adorm şi eu.
Când o scot afară în lesă, păşeşte prudent, încet-încet, fiecare pas e măsurat. Nu se avântă nici pe terasă, darmite în curte. Se opreşte în prag, dă roată cu privirea, amusină, se asază, amusină din nou, si când o vede pe Mitzia,
'
'
'
'
încremeneşte! Se pironesc cu privirea şi fiecare scoate un 95
SIMONA KESSLER
mic mârâit în surdină, apoi un fâhâit ascuţit ca o înjurătură pisicească de mamă.
Mitzia o ia la picior prin iarbă, Tabissa se aşază cu lăbuţele din faţă strânse sub piept ca o precupeaţă şi priveşte în jur triumfătoare şi curioasă. Capul când în sus la un ciripit, când într-o parte la căţel, când în spate la vreun duşman nevăzut.
Pe cărare apare o mierlă mică, ţopăie inocent. Tabissa se face arc, scoate un ciripit inversat, îi tresar mustăţile, gâtul se lungeşte, picioarele se strâng ghemotoc sub ea, se balansează în faţă şi-napoi, şi e gata-gata să ţâşnească ca o ghiulea mică, îmblănită.
Mierluţa ţopăie tâmp doi paşi mai încolo. Tabissa se ridică nedumerită, încă la pândă, dar oarecum plictisită, se uită la o gâză care bâzâie bezmetic în liniştea dogorâtoare a după-amiezii.
Mierla a zburat, Tabissa se lasă să cadă din picioare ca o cârpă şi începe să se spele, şi se spală sârguincios, meticulos - închide ochii, ridică un picior ca o balerină şi se linge pe burtică. Tot atât de brusc cum a început se şi opreşte, priveşte fix în zare, piciorul rămâne în aer, suspendat. Totul încremeneşte o clipă. Se ridică alene, se arcuieşte perfect, făcând o faţă de bibelou, apoi se întinde la loc. Stă
aşa într-o parte, cu picioarele vraişte, în abandon existen
ţial. Brusc le adună şi porneşte hotărât spre tufa de zmeură, pe mai mult de patru picioare, parcă, cu paşi mici şi iuţi. Aproape că se smulge din mâna mea.
O las să pătrundă în tufe - amuşină prudent, pune un picior în faţa celuilalt, încet de tot, calculat, apoi se opreşte cu o lăbuţă din faţă în aer şi cu un picior din spate întins, gata de fugă.
Dintr-odată se repede grămadă înainte la un cărăbuş
sclipitor - turcoaz-sidefiu, mare şi greoi -, apoi se aşază,
96
CE VRĂJI A MAI FĂCUT PISICA MEA
îl studiază dintr-o parte şi din alta şi îl răstoarnă jucăuş pe spate. Cărăbuşul dă din picioare isteric, ea îl lasă amuzată
să se agite puţin şi apoi îl fixează delicat sub lăbuţă - e al ei! Bietul cărăbuş ameţit încearcă să se pună pe picioare.
Tabissa îl prinde cu ambele lăbuţe şi îl aruncă în sus.
Cărăbuşul zboară. Ca să vezi!
Să priveşti o pisică absorbită în tot ce face şi ce nu face este abandonul suprem. De bună seamă, a fi Tabissa sau a fi Mitzia e unul şi acelaşi lucru: pisicescul absolut, răsfrânt în firi şi existenţe atât de diferite. Una vânătoare, harnică, născătoare, puioasă, nemângâiată, aspră, speriată; cealaltă vânătoreasă de amuzament, jucăuşă, ghiftuită, alintată, moale şi lenevoasă, delicată şi iubitoare. Frumoase amândouă.
Mă gândesc la vecina bătrână, singură şi nemângâiată
în camera ei maro, şi adorm cu Tabissa guler la gât.
