88
CE V RĂJ I A MAI FĂC U T P I S I CA M EA
programare, din sufletul său de vietate, capabil să dezavueze orice bravadă a inteligenţei artificiale. L-am înmormântat în curtea catedralei, lângă un strat de flori, nu prea departe de intrarea dinspre stradă. Sora lui, nemaiavând concurentă,
' si-a
' arătat nestingherită afectiunea,
'
dispusă
la un exces de zel neobişnuit pentru ea până atunci. Dimineaţă de dimineaţă, câteva luni bune după aceea, Muşa continua să coboare la locul unde s-a stins fratele ei, cu un mieunat aparte, de o tonalitate nemaiauzită până
atunci, pe care l-am atribuit simţămintelor ineditului ei doliu felin.
Teologia nu este o meditaţie lirică despre simţăminte personale. Cu toate acestea, multe teme biblice sunt izvorâte din complexitatea stărilor sufleteşti de care dau dovadă
personajele istoriei mântuirii. Acest univers al interiorităţii rămâne un pretext predilect pentru orice om credincios, chemat să-şi aleagă referinţele existenţiale prin tainele credinţei de la simţămintele lui Cristos 1. Îmi amintesc că Padre Pia, capucinul stigmatizat canonizat de papa Ioan Paul II, spunea (lucruri transmise în amintirile apropiaţilor săi): ,,Fereşte-te de anxietate şi nelinişte! Nimic nu e mai periculos decât acestea în a te împiedica pe calea perfecţiunii". Aici mi se pare nimerit să situez aportul de umanitate pe care două creaturi necuvântătoare, avute în preajmă - Muşa continuă cu succes să o facă! -, au reuşit să-l sustină
'
în viata
' stăpânului lor, fiindcă le-a fost recu-
noscut privilegiul de a amuza şi de a oferi afecţiune.
Maxima care spune că „pisicile te privesc de sus, câinii de jos, numai porcii o fac drept din faţă" - atribuită lui Winston Churchill - este cel mai probabil apocrifă, ca 1. Cf Filipen i 2, 5.
89
MI HAI FRĂŢILĂ
multe din frazele intrate în recuzita mottourilor celebre.
E drept că, în imaginarul colectiv, pisicile au faima de a fi oportuniste, dar ele sunt sortite să stăpânească locurile în care îşi duc viaţa, luându-l în posesie chiar şi pe „stăpânul"
de drept. Dacă ştiu din instinct să ne urmărească cu şarm în dorinţa lor interesată de supravieţuire, drăgălăşenia pisicilor ne răsplăteşte pe măsura interesului de care dăm dovadă fată
, de ele. Sunt un antidot verificat în fata
, stre-
sului şi a confruntării cu ipocrizia înconjurătoare. În felul lor simplu, pot oferi situaţiilor vieţii o altă miză, susţinând zestrea de bunătate a omului.
Nu ştiu dacă lumea se împarte cu adevărat între câini şi pisici, opţiunile cele mai frecvente în alegerea unui animal de companie. Universul uman se descoperă însă şi prin felul nostru de a ne lăsa stăpâniţi de animalele pe care pretindem să le avem aproape. Altfel, câini, pisici, păsări şi alte lighioane (ba chiar şi o salamandră) mi-a fost dat să întâlnesc destule prin casele oamenilor. Toate păreau, într-un fel sau altul, cartea de vizită a stăpânilor lor, valabilă şi în cazul sfinţilor1. În biografia fascinantă a lui Churchill descoperi cu surprindere că Chartwell House, reşedinţa familiei sale, era o veritabilă menajerie - plină
de câini, de pisici şi de unde nici păsările n-au fost excluse.
Viaţa nu trebuie să le fi fost deloc uşoară vizitatorilor care, în trecere, îşi păstrau impresiile pentru sine - după principiile morgii englezeşti de odinioară -, făcând haz ... de necaz. Dar în acel univers năstruşnic şi de neînţeles pentru sensibilităti
, individualiste si-a
,
trăit viata
, un om care
1. Animalele prezente în viaţa Sf ântului Francisc din Assisi, Sf ântului Anton de Padua şi Sf ântul Giovanni Bosco, de pildă, nuanţează personalitatea şi vocaţia de credinţă specifică acestora.
90
CE VRĂJI A MAI FĂCUT PISICA MEA
a dat dovadă de luciditate, arătând ce înseamnă să nu trecidegeaba prin istorie.
Universul vietăţilor care ne însoţesc existenţa poartă inexorabil uneori marca derizoriului. Şarmul domestic alfelinelor deţine drept liber de acces în locuri mult maisobre decât în existenţa unui prelat al unei Biserici relativdiscrete. Dacă psalmistul repeta admirativ în faţa ordiniiCreaţiei: ,,Toate de la tine aşteaptă ca să le dai lor hrană
