în dimineaţa aia. ,,Are codiţa fracturată, sărăcuţa", a zis zevzecul ăla blând, cu voce groasă şi catifelată, fără să
ştie că o codiţă în zigzag e obligatorie la orice birmaneză
care păzeşte temple şi trebuie să alunge cu ea spiritele rele.
139
GERMI NA NAGÂŢ
Spiritele rele bântuie numai în zigzag, se ştie. Dacă voi nu ştiaţi, e problema voastră, nu a mea.
În loc de mobilă, s-au întors acasă cu mine, cuibărită
în cămaşa băiatului, care mi-a plăcut din prima: mirosea senzaţional a tutun, a plăcintă cu mere şi a plăpumioară
ţinută în lavandă. Era de departe cel mai frumos mirositor exemplar uman pe care-l întâlnisem până atunci, plus că
avea degetele de la mâna dreaptă mânjite cu pix. Semn bun! Asta însemna cărti,
, liniste,
' viată
' de intelectual, ches-
tie care m-a calmat pe loc şi am adormit în cămaşa lui.
Am tras concluzia că nimerisem nişte făpturi pisiceşti ascunse într-un corp de om, semnele se vedeau de departe.
Mi-am studiat atent domeniul terestru şi am stabilit regulile din capul locului. Cele două fotolii de lângă geam sunt rezervate pentru mine. Mă mut de la unul la celălalt în funcţie de cum trece lumina soarelui prin ferestre.
După ce se înserează şi porneşte focul în sobă, canapeluţa de lângă teracotă e tot a mea. Tinerii pot să se lăfăie în fotoliile pe care le-am îndesat toată ziua cu energia mea pozitivă. Gustările de dimineaţă sunt plicticoase tare, nişte boabe uscate şi trăsnitoare, făcute special pentru uvrierii felini, nevoiţi să prindă şoareci prin cartier. Dar la cină Pisicamare ştie că trebuie să-şi prezinte omagiile pe farfuria cu ficăţei, piept de pui sau inimă de miel, de la măcelăria turcească din apropiere. Doar aşa am destulă
energie ca să dorm bine toată noaptea, fără să foşnesc şi fără să dărâm nimic de pe biroul plin de cărţi şi hârtii. Plus că, dacă gust eu prima, le dau şi confirmarea că pot să mănânce ei liniştiţi ce a mai rămas din cărniţă.
Ador să-mi petrec timpul lipită de Motanumare, cel frumos mirositor. Excursia asta pe Pământ a meritat tot deranjul, dacă mă gândesc la cât de bine comunicăm şi dormim noi doi! Înainte să-l ia somnul, am grijă să-i fră-140
CE VRĂJI A MAI FĂCUT PISICA M �A
P isul ina
gezesc burtica sau pulpiţele, fără să-l ciupesc. Are o blăniţă cam prăpădită, în unele locuri i se vede pielea, de asta păstrez masajul gheros doar pentru alţii. La Motanumare apăs moale, uşurel cu pernuţele din faţă şi frământ nişte colaci-cozonaci pe cinste. În timpul ăsta pornesc motorcofonul cel mai puternic, de lângă gât. Numaidecât adoarme, sărăcuţul! Motorcofonul din burtică
îl păstrez pentru zilele reci, că doar n-o să risc să fac laringită. Dacă nu ştiţi ce e ăla un motorcofon, e problema voastră, nu a mea.
Câteva luni mi-am petrecut vremea meditând profund la problemele lumii, în poziţiile cele mai relaxate, pe fotoliile însorite sau pe canapeluţa de lângă sobă. Le-am trimis telepatic o grămadă de soluţii prim-miniştrilor şi chiar preşedinţilor din ţările grupului G8, dar n-am chef să ascult ştirile, ca să verific dacă le-au pus în aplicare.
141
GERMINA NAGÂŢ
Între şedinţele de telepatie şi meditaţie zen, îl aştept pe Motanumare pe pervaz şi analizez cu lupele mele albastre toate mişcările vecinilor, ale păsăretului gureş din smochin şi ale motanilor care traversează curtea fără permisiunea mea. Ştiu când urmează să intre pe uşă Motanumare, încă
dinainte să se audă poarta. Îmi trimite el nişte mesaje secrete, doar ale noastre, pe care nu le aude nimeni, aşa că nu vă privesc nici pe voi.
Viata
.
• mea de Pisulină-Miortolină-Bimbolină-Balerină-Sublimă a fost aproape perfectă până deunăzi, când au început să se întâmple lucruri fără voia mea. Mai întâi, am simţit nişte mişcorici stranii prin burtică, aşa, ca nişte mâncărimi urgente, care nu trec nici cu ficăţei de miel, nici cu mângâieri, nici cu masaje pe spate, făcute de Pisicamare. Dacă nu ştiţi ce sunt mişcoricii, e problema voastră, nu a mea.
Pur şi simplu n-am avut stare din cauza lor. Îmi venea să plec, dar şi să rămân, să dorm, dar şi să stau trează. Pe urmă mişcoricii au urcat în piept şi dintr-odată am început să cânt nişte romanţe pe care le ştiam perfect, dar nu-mi aminteam când le-am învăţat. Tinerii ăştia doi care m-au găsit la croitorie, când plecaseră după mobilă, ascultă numai jazz, care e muzică pentru motani chercheliţi şi îndrăgostiţi, se ştie. Nu-mi dau seama de unde ştiam melodiile astea foarte frumoase şi romantice. Îmi venea să le cânt mai ales noaptea şi mişcoricii se mai domoleau puţin doar dacă Motanumare mă scărpina intens pe spinare, lângă
codită.
. Pisicamare însă si-a
. permis să tipe . la mine! Zicea
că nu poate să doarmă de la romanţele mele şi că n-am decât să mă car în curte, dacă am chef de concert. Cum să
cânt în curte, unde a nins şi e ud leoarcă pe jos?! Nici măcar nu le-a dat prin cap să pună o sobă afară, ca să nu-mi îngheţe pernuţele.
