certificatul de aristocratită.
' Nu
ţin minte să-l fi văzut vreodată pe aragaz, indiferent dacă
era ceva pe el sau nu. Probabil totuşi că dacă i-aş fi aşternut nişte drob, ar fi dat iama fără să stea pe gânduri.
Melville, Klinger şi Rami au petrecut destui ani împreună, bucurându-se de privilegiul longevităţii. Erau tunşi de două ori pe an, arătând atunci caraghios şi înduioşător, mă cozonăceau de câteva ori pe zi, cu urechile pe spate, un vârf de limbă afară si
' o fixitate oculară de saman
'
în
transă. M-am obişnuit cu ei şi am trecut cumplit de greu peste stingerea primilor doi, cu toată vârsta înaintată şi hibele care începuseră să le dea târcoale.
173
R A D U PA RAS C H I V E S C U
Enter Cosette
Şi vine vara lui 2013, când Irina, urmaşa conjugală a luiManu, a constatat - corect, de altfel - că rămăseserăm cuo singură pisică. Şi şi-a exprimat dorinţa de-a mai aveauna. Cum soarta e pişicheră şi îţi arde câte-o coincidenţă
când ţi-e lumea mai dragă, chiar atunci m-a sunat CătălinŞtefănescu.
- Frate Radule, două lucruri am a discuta cu tine.
- Ia să vedem, frate Cătăline.
- Unu. Vrei să mergi cu mine cu maşina la Festivalul
,,Dilema Veche" de la Alba Iulia?
- Vreau, sigur că vreau. Şi al doilea?
·- Al doilea e un pic mai delicat. Am găsit o birmaneză
la mine la bloc. Frumoasă, curată, manierată, o minune.
Ori a plecat de capul ei de-acasă, ori a fost lăsată pe afară
cu bună-ştiinţă. Dar e adorabilă.
- Păi şi de ce n-o păstrezi?
- Frate Radule, împart o garsonieră cu Pirlo. Ce crezică s-ar întâmpla?
Cosette
Pirlo nu era mijlocaşul italian, desigur, ci un motan neospitalier până la agresiune cu noutăţile feline.
- Nu-ţi cer s-o ţii tu, doar s-o adăposteşti până găseşti cui s-o dai.
- Şi unde e pisica?
- La Cluj, la prietena mea.
- Cum o cheamă?
- Cora.
- Pe pisică.
- A, pe pisică ... Agatha. Aşa mi-a venit să-i spun.
- Agatha? Halal. Oricum, consider-o adăpostită, frate Cătăline. Irina îsi
' doreste
' o pisică. Iar dacă e birmaneză,
