6. Plagiatul. Identificarea plagiatului în lucrărilecu caracter st' iintific
'
6.1. Definirea plagiatului
Termenul „plagiat" îşi are ongmea în limba latină, derivând din cuvântul „plagiarius". Etimologic, ,,plagiarius" era folosit pentru a descrie un „hoţ de sclavi" sau un „răpitor".
Această asociere iniţială cu furtul şi răpirea oferă o perspectivă
interesantă asupra gravităţii cu care era privit actul de plagiat chiar de la începuturile sale conceptuale.
Utilizarea termenului în contextul furtului intelectual a început să fie recunoscută în literatura şi retorica latină. Unul dintre primele exemple documentate ale utilizării termenului în acest sens se găseşte în scrierile poetului roman Martial, care a acuzat un alt autor, Fidentinus, de a-i fi „furat" versurile. Martial foloseşte termenul „plagiarius" pentru a descrie acest act, echivalând furtul operelor literare cu răpirea sau furtul unui sclav 56.
Această utilizare timpurie a termenului în contextul literar subliniază o tranziţie semnificativă în semnificaţia sa - de la furtul fizic la cel intelectual. Această schimbare reflectă o 56 „Quintianus, îţi recomand cărticelele mele - asta, totuşi, dacă le pot numi ale mele când prietenul tău poet le recită. Dacă se plâng de o sclavie aspră, vino înainte să le revendici libertatea şi să furnizezi cauţiunea necesară. Şi când el se va declara proprietarul lor, spune că sunt ale mele, eliberate din mâna mea. Dacă vei striga asta de trei sau patru ori, îl vei face pe răpitorul
[plagiario] să se ruşineze de sine însuşi" - Martial, Epigrams, Edited and translated by D.R. Shackleton Bailey, Volume I, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, London, England, 1993, p. 78-80.
113
