Comisia de etică universitară, aşa cum este prezentată în Legea Învăţământului Superior nr. 1 99/2023, evidenţiază rolul pe care aceasta îl joacă în asigurarea integrităţii academice şi a respectării principiilor etice în cadrul instituţiilor de învăţământ superior. Comisia de etică universitară este un organism de autoreglementare care funcţionează la nivelul fiecărei universităţi, având scopul de a monitoriza şi de a asigura conformitatea activităţilor academice şi de cercetare cu standardele etice stabilite. În cadrul comisiei de etică universitară funcţionează o subcomisie dedicată eticii cercetării.
Structura şi componenţa comisiei sunt stabilite printr-un proces care implică mai multe niveluri de decizie în cadrul universităţii, începând cu propunerea făcută de consiliul de administraţie, avizarea de către senatul universitar şi aprobarea 30 Legea Învăţământului Superior nr. 199/2023, art. 15, b.
44
3. Etica şi integritatea academică
finală de către rector. Această procedură subliniază importanţa unei abordări democratice şi transparente în selecţia membrilor comisiei, care sunt recunoscuţi pentru prestigiul lor profesional şi autoritatea morală. Excluderea din componenţa comisiei a persoanelor care ocupă funcţii executive sau administrative de top în universitate este menită să prevină conflictul de interese şi să asigure imparţialitatea deciziilor comisiei.
Atribuţiile comisiei de etică universitară sunt diverse şi acoperă o gamă largă de responsabilităţi, de la analizar_ţa şi soluţionarea abaterilor de la etica universitară, la contribuţia la elaborarea Codului de etică şi deontologie universitară. Această
dinamică subliniază rolul activ pe care comisia îl are în promovarea unui mediu academic corect şi responsabil. În special, capacitatea comisiei de a se autosesiza oferă un mecanism proactiv de supraveghere şi intervenţie în cazul nerespectării normelor etice.
„S-a sugerat că comitetele de etică nu sunt doar preocupate să abordeze chestiunile etice, ci acum au tendinţa de a acţiona ca gardieni, preocuparea lor principală fiind evitarea controverselor şi a litigiilor. Aceasta este, probabil, o consecinţă aproape inevitabilă
a trăirii într-o cultură a „riscului" în care indivizii, instituţiile şi organizaţiile caută să gestioneze riscul, chiar şi atunci când riscurile percepute şi imaginate depăşesc cu mult probabilitatea reală ca ceea ce este de temut, să se întâmple efectiv" 31.
3 1 Pat Sikes and Heather Piper, ,,Ethical research, academic freedom and the role of ethics committees and review procedures in educational research", în: Pat Sikes and Heather Piper (Eds.), Ethics and Academic Freedom in Educational Research, Routledge, Taylor & Francis Group, New York and London, 2011, p. 3.
45
