— Dar poate exista şi altceva, nu? întrebă ea. Omul o poate explora cu ochii sufletului, cu mult înainte să o vadă în realitate. Şi atunci, după ce ai văzut-o cu ochii minţii, nu mai poţi fi acelaşi.
— Oare poţi vedea cu ochii minţii? întrebă Gudrun. Dacă vrei să spui că
poţi vedea sfârşitul şi ceea ce se va întâmpla, nu sunt de acord. Nu pot fi de acord. Şi, oricum, nu poţi să-ţi iei zborul pur şi simplu spre o nouă planetă, pentru că ai impresia că poţi prevedea sfârşitul celei de aici. Ursula se îndreptă brusc.
/-— Da, aşa e, se ştie. Nu mai ai nici o legătură aici.
Ai un fel d§ al doilea eu care aparţine unei planete noi, nu acesteia;, Trebuie să-ţi iei. zborul.
Gudrun se gândi câteva momente. Apoi un
zâmbet plin de ironie, aproape dispreţuitor, îi învălui chipul.
— Şi ce se va întâmpla când te vei pomeni în m D.H- Lawr&h spaţiu? exclami»
ea în bătaie de joc. La urma urmelor, marile idei ale lumii suntila fel acolo.
Tu, mai mult ca oricine, nu poţi scăpa de faptul că dragostei, de exemplu, este lucrul suprem, în spaţiu la fel ca şi pe pămâpi^B
> — Nu, spuse Ursula, nu este. Dragostea e prea umană g| infl« mă. Eu cred în ceva extrauman,
din care dragostea nu este decât o părticică. Cred că ceea ce trebuie să
îndeplinim apare din
rtecunos^ cut şi este ceva cu mult superior dragostei. Nu-i doar
omenesejM
Gudrun o privi pe Ursula cu ochi ficşi, cântărind-
o. O admira şi, în acelaşi timp,, o dispreţuia atât de
mult pe sora ei. Apoi.subit, îşi feri chipul, spunând rece,, pe un ton ostil;
— Ei bine, eu încă mă mulţumesc cu dragostea.
„Pentru că n-ai iubit niciodată, de aceea nu poţi depăşi iubirea”, îşi spuse Ursula în sinea ei. .
Gudrun se ridică, veni spre Ursula şi-şi puse braţul în juruli gâtului ei;
*£-. Du-te şi găseşte-ţi noua lume, draga mfea* îispuse eâlj cu vocea răsunându-i de o blândeţe
141 Zonă muntoasă din partea de sud a centrului Italiei.
falsă. La urma urmelor, cea mai' fericită călătorie
este aceea în căutarea Insulelor Fericirii alii lui
m
Rupert142.
D.H- Lawr&h
Braţul ei rămase încolăcit în jurul gâtului Ursulei, iar degetele îi atinseră
obrazul câteva clipe. în tot acest timp, Ursulai se simţea extrem de stingherită. Atitudinea superioară; protectoare a lui Gudrun era jignitoare, ceea ce o rănea nespus.
Simţind că sora ei opune rezistenţă, Gudrun s6 retrase stângaci, întoarse perna şi scoase din nou la iveală ciorapii.
—Ha — ha! râse ea, destul de fals. Ce ne mai place să discutăm — lumi vechi şi lumi noi!
Apoi trecură la subiectele cotidiene, banale.
Gerald şi Birkin o luaseră înainte aşteptând ca sania care-i transporta pe cei ce plecau să-i ajungă din urmă.
—Cât o să mai staţi aici? întrebă Birkin, privind în sus la chipul foarte rumen, aproape inexpresiv al lui Gerald.
— A, nu ştiu, răspunse acesta. Până ne plictisim.
— Nu te temi că are să se topească zăpada până
atunci? întrebă Birkin, şi Gerald râse. Se topeşte?
— Deci te simţi bine? întrebă Birkin.
Gerald îşi îngustă ochii puţin.
