— O plictiseală, repetă el. Ce contează dacă port pălăria asta sau alta. Aşa e şi cu iubirea! Nu e nevoie să port deloc pălărie, ci o fac doar de dragul convenienţelor. Aşa cum nici nu trebuie să iubesc decât de dragul convenienţelor. Să-ţi spun ceva, gnădige Frau —- şi se aplecă spre ea, apoi făcu un gest ciudat, rapid, de parcă ar fi vrut să îndepărteze ceva — gnădiges Frăulein ■— ascultă-mă pe mine, aş da orice, absolut orice, toată iubirea dumitale, pentru o tovărăşie inteligentă — ochii lui scânteiau misterios, răutăcios spre ea. înţelegi? o întrebă el cu un zâmbet şters. Nu ar conta dacă
ea ar avea o sută de ani sau o mie — mie mi-ar fi indiferent câtă vreme poate să înţeleagă.
îşi închise ochii cu o mişcare rapidă.
Din nou Gudrun se simţi destul de jignită. Atunci, nu o considera atrăgătoare? Deodată începu să râdă.
— Va trebui să aştept vreo optzeci de ani ca să-ţi fiu pe plac. Sunt destul de urâtă, nu?
El o privi cu un ochi de artist devenit deodată critic, evaluând-o.
152 Religia iubirii (fr.).
— Eşti frumoasă, spuse el, şi mă bucur de acest fapt. Dar nu e vorba de asta, nu e deloc vorba de asta, strigă el cu o emfază care o măguli. E vorba de faptul că ai o oarecare inteligenţă, un
anumit gen dc înţelegere. Cât despre mine, eu sunt infim, c/ieti/ 153 , neînsemnat. Bun! Nu-mi cere, deci, să fiu puternic şi
atrăgător. Par este vorba de eul meu —? şi-.şi duse degetele la gură într-un gest ciudat —, eul meu caută o amantă, eul care aşteaptă iubita perfectă,'perechea potrivită inteligenţei mele, înţelegi? ;i3 — Da, răspunse ea, înţeleg.
; Cât despre celălalt, acest amour — făcu un gest lateral cu mâna ca şi cum ar fi vrut să îndepărteze ceva care îl deranja —• este nesemnificativ.
Contează dacă beau vin alb în seara asta sau dacă nu beau nimic? Nu contează, nu are absolut nici o importanţă. Aşa şi cu această dragoste, acest arnour, acest baiser 154 . Da sau nu, soit ou soit pas 155 , astăzi, mâine sau niciodată este la fel,1 n-are nici o importanţă — nu mai multă decât vinul alb.
încheie cu o ciudată mişcare a capului, dezaprobând disperaţi Gudrun îl urmărea atentă. Se făcuse palidă.
Deodată se întinse şi îi apucă mâna.
— Aşa e, zise ea pe un ton destul de ridicat şi vehement,) e valabil şi în cazul meu. Ceea ce contează este înţelegerea.
El o privi pe furiş, aproape speriat. Apoi dădu din cap, puţin posomorât.
Ea îi dădu drumul la mână, căci el nu făcuse nici cea mai mică mişcare de răspuns, şi rămaseră tăcuţi.
■; ii Ştii, zise el privind-o deodată cu nişte ochi întunecaţi,; mândri şi profetici, soarta dumitale şi a mea se vor contopi până; când — şi se întrerupse, făcând o mică grimasă. , Până când ce? întrebă ea palidă, cu buzele albe,
Era teribil de suspicioasă faţă de aceste pronosticuri rele, dar el nu făcu decât să dea din cap dezaprobator. b ’rr*- Nu ştiu, zise el, nu ştiu.
Gerald nu se întoarse de la schi până la căderea nopţii, nu servi cafeaua şi prăjitura de care ea avu parte la ora patru. Zăpada era 04 D.H.
Lawrence
excelentă, iar el parcursese o distanţă mare singur, printre* culmile acoperite de zăpadă, pe schiuri; se căţărase sus, atât de
153Plăpând (fr.).
154Sărut (fr.).
155Fie că e, fie că nu (fr.).
sus încât putea vedea pe deasupra trecătoarei care se afla la o distanţă de cinci mile, putea să vadă Marienhiitte, cabana aşezată
pe creasta trecătorii, pe jumătate îngropată în zăpadă, şi până dincolo de valea adâncă unde se aflau pinii învăluiţi în negură. Te puteai întoarce pe acolo spre casă, dar el se cutremură îngreţoşat la acest gând; puteai să
mergi pe schiuri până acolo şi să ajungi la vechiul Drum Imperial156, de sub trecătoare. Dar de ce să ajungi la vreun drum? Fu cuprins de revoltă la gândul că va da cu ochii de lume din nou. Trebuie să rămână acolo sus, printre zăpezi, pentru totdeauna. Fusese fericit singur acolo sus fără
nimeni altcineva, mergând repede pe schiuri, făcând sărituri şi trecând razant pe lângă stâncile întunecoase, striate cu zăpadă strălucitoare.
Dar simţi ceva îngheţat care îi cuprindea inima. Această stare ciudată de răbdare şi nevinovăţie care îl dominase timp de câteva zile începu să se disipeze, iar el avea să cadă din nou pradă patimilor şi chinurilor teribile.
Aşa că începu să coboare fără nici un chef, ars de zăpadă şi rupt de restul lumii, înspre cabana din vale, printre nodurile munţilor stâncoşi.
Văzu luminile galbene strălucind şi avu o reţinere, dorindu-şi să nu fie nevoit să intre, să dea ochii cu acei oameni, să audă învălmăşeala glasurilor şi să simtă starea de derută. Se simţea izolat, ca şi cum ar fi existat un vid în jurul inimii sale sau o platoşă de gheaţă.
In momentul în care o văzu pe Gudrun, ceva tresări în sufletul său. Arăta destul de semeaţă şi distantă, zâmbind degajat şi graţios nemţilor. Inima îi tresări de o dorinţă ciudată să o ucidă. Se gândi ce împlinire perfectă şi voluptuoasă ar fi să o ucidă. Mintea lui rămase absentă toată seara, înstrăinată din cauza zăpezii şi a pasiunii sale. Dar îşi spunea în continuare: ce împlinire perfectă şi voluptuoasă ar fi fost dacă ar strangula-o, dacă ar stoarce fiecare scânteie de viaţă din ea, până când va rămâne complet inertă, moale, relaxată pe vecie, o grămadă de came moale zăcând între mâinile Iui, moartă de-a binelea. Atunci va fi a lui
pentru totdeauna şi va exista o finalitate atât de voluptuoasă şl de perfectă. jjfemei îndrăgostite
565
Gudrun nu era conştientă de ceea ce simţea el, căci Gerald părea atât de liniştit şi de prietenos ca.de obicei. Amabilitatea lui chiar o făcu să-l bruscheze. ,.■»
Se duse în camera lui când el era pe jumătate dezbrăcat.. Nu observă
sclipirea ciudată de bucurie şi de ură pură din ochii lui în momentul în care o privea. Ea stătea în picioare lângă uşă, cu mâna la spate.
—M-am gândit, Gerald, zise ea cu o nonşalanţă jignitoare, să nu mă întorc în Anglia.
156 între Miinchen, din Germania, şi Verona, din Italia, prin trecătoarea Brenner, cea mai joasă din Munţii Alpi, situată la 1370 m.
