—Da? întrebă el. Şi unde o să te duci?
Dar ea nu băgă de seamă întrebarea lui. Avea nevoie să îşi] găsească
propriile argumente logice şi totul trebuia să decurgă aşa cum plănuise ea.
—Nu văd ce rost ar avea să mă întorc, continuă eâ, totul s-ă;! terminat între hol.
Făcu o pauză'ca să filase să vorbească. Dar el nu spuse nimicjj Vorbea nurriai cu el însuşi: „S-a terminat oare? Cred că da, dâH nu încă. Ţine minte, nu s-a terminat. Trebuie să îi găsim un sfârşit. Trebuie să existe o concluzie, e nevoie de o finalitate.”' Aşa vorbea cu el însuşi, dar cu voce tare nu spuse absolut nimic. '
,—c~ Ce-a fost, a fost, cqntinuă ea. Nu regret nimic. Sper că nici tu nu regreţi nimic.
Aşteptă să vorbească şi el.
— O, nu regret nimic, spuse el îngăduitor.
—
Bun atunci, răspunse ea, e bine. Atunci nici unul dintre noi nu
împărtăşeşte vreun regret, aşa cum şi trebuie şă fie.
— Chiar aşa cum trebuie să
fie, zise el nepăsător, i
Ea
făcu o pauză ca să-şi reia firul
gândurilor.
, .,-ry încercarea noastră a fost un eşec. Dar putem încerca din nou, în alţă
parte.
O uşoară umbră de mânie îi înfierbântă sângele lui Gerald. Se simţea de parcă ea îl incita, îl întărâta. De ce trebuia să facă asta? — Care încercare?
o întrebă el.
— Aceea de a fi amanţi, cred, spuse ea, puţin confuză, şi totuşi făcea ca totul să pară atât de trivial.
— încercarea noastră de a fi amanţi a fost un eşec? repetă el cu voce tare.
Iar în sinea lui îşi spunea: „Ar trebui să o ucid aici. Nu-mi rămâne altceva de făcut.” O dorinţă grea, copleşitoare de-a o ucide pusese stăpânire pe el.
Ea nu era conştientă de acest fapt.
I—| N-a fost? întrebă ea. Crezi că a fost un succes?
Din nou insulta provocată de întrebarea ei obraznică îi trecu prin sânge ca un şoc electric.
— Au existat şi unele momente reuşite în relaţia noastră, răspunse el. Ar fi putut să iasă bine.
Dar făcu o pauză înainte să încheie ultima propoziţie. Chiar în momentul în care începu fraza îşi dădu seama că nu crede în ceea ce urma să spună.
Ştia că n-ar putea fi niciodată un succes.
şap Nu, zise ea. Tu nu poţi iubi.
— Dar tu? o întrebă el.
Ochii ei larg deschişi şi întunecaţi erau fixaţi asupra lui, precum luna în întuneric.
1 ŞjtM Nu te-am putut iubi, spuse ea, extrem de sinceră şi crudă.
O străfulgerare orbitoare îi cuprinse mintea lui Gerald, iar trupul îi tresăltă. Inima îi ardea în flăcări. Conştiinţa parcă îi coborâse în încheieturile mâinilor, până în palme. Nu avea decât o dorinţă oarbă, nestăpânită de a o ucide. încheieturile îi ardeau şi nu-şi va găsi liniştea până când mâinile sale nu se vor strânge în jurul gâtului ei.
Dar chiar înainte ca trupul său să se abată asupra ei, chipul ei căpătă o expresie bruscă şi vicleană de înţelegere şi, cât ai clipi, ieşi afară pe uşă.
Alergă într-un suflet spre camera ei şi se încuie pe dinăuntru. Ii era teamă, dar era încrezătoare. Ştia că viaţa îi i ftmei îndrăgostite 4 79 atârna pe marginea unei prăpăstii. Dar era ciudat de sigură de echilibrul pe care-1
menţinea. Ştia că prin viclenia ei l-ar putea depăşi.
Tremura, de entuziasm, stând în camera ei, cuprinsă de o stare de exaltare îngrozitoare. Ştia că e în stare ,şă-l întreacă intelectual. Se putea baza pe prezenţa ei de spirit şi pe inteligenţa ei. Dar era vorba de o luptă până la moarte, acum ştia asta.
,© singură scăpare şi va fi pierdută. O stare bolnăvicioasă ciuda-: tă, cate o facea să se simtS tensionată şi exaltată, puse
stăpânirii pe trupul ei, asemenea cuiva care e în pericol să cadă de la o mal re înălţime,
