200
Psihologul ar fi putut adopta o strategie de separare, gândindu-se că ar fi bine să aibă şi o altfel de legătură cu acea persoană.
Ar fi putut adopta chiar şi o strategie de marginalizare dacă s-ar fi gândit că a-i face pe plac bărbatului i-ar fi adus mai multe recomandări de pacienţi de la biroul de decontare a serviciilor medicale şi că ar fi putut chiar manipula terapia în favoarea soţului pentru a se asigura de acest lucru. Totuşi, el a înţeles că
oricare dintre aceste strategii i-ar fi dăunat soţiei, faţă de care avea aceleaşi obligaţii, în egală măsură. El şi-a analizat, de asemenea, propriile reacţii emoţionale. Desigur, din interes personal financiar, dorea ·să primească acest cuplu în terapie. Simţea că
iniţial avusese o reacţie pozitivă faţă de soţie. Pe de altă parte, sentimentele negative faţă de soţ l-au ajutat să înţeleagă dificultatea realizării unei terapii cu un pacient care în mod indirect îl ameninţase. Trebuia să păstreze controlul asupra terapiei şi a înţeles că nu putea face acest lucru dacă ar fi continuat să se simtă ameninţat şi furios.
Într-o altă situaţie, o psihologă a acceptat solicitarea de a trata copilul unui director de la o companie de asigurări medicale care deconta servicii de sănătate. Lucrând cu copilul, psihologa a început să îşi facă griji cu privire la un posibil caz de îngrijire parentală deficitară şi la faptul că s-ar fi putut afla în situaţia de a fi obligată să raporteze unele abuzuri asupra copilului şi, astfel, ar fi putut fi nevoită să aibă conversaţii neplăcute cu părin
ţii în legătură cu comportamentul lor parental. Însă, la prima şedinţă, directorul de la casa de asigurări medicale a informat-o pe psihologă că şedinţele de terapie urmau a fi decontate de către compania la care lucra el, chiar dacă psihologa nu avea contract cu aceasta, şi i-a oferit chiar să o includă şi pe ea pe lista de colaboratori permanenţi ai companiei. Acceptarea unei asemenea SAMUEL). KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
