204
Respectarea limitelor faţă de pacienţii cu venituri mici Poate fi tentantă transgresarea limitelor prin oferirea de bani pacienţilor care au nevoi financiare acute. Deşi psihoterapia nu este o modalitate alternativă pentru pacienţi de a obţine asistenţă
financiară, psihologii trebuie să fie sensibili la efectele grave pe care le poate avea asupra pacienţilor pauperitatea. Sărăcia înseamnă mai mult decât doar lipsa banilor. Ea este un fenomen multifaţetat care implică un amestec de factori educaţionali, de asistenţă medicală, economici şi, destul de frecvent, factori ce ţin de gen şi de etnie. Uneori este imposibilă realizarea unei terapii constructive cu pacienţii care sunt preocupaţi de foame şi de boli fizice netratate (pentru referinţe suplimentare, a se vedea Mullainathan şi Shafir, 2013). În asemenea cazuri, planurile de tratament pot include contactarea agenţiilor de servicii sociale care îi vor putea ajuta pe pacienţi să îşi satisfacă nevoile de bază.
De exemplu, o psihologă i-a recomandat unei paciente un program special oferit de o companie locală de gaze, care îi acorda pacientei asistenţă la plata facturilor de încălzire a locuinţei.
Pacienta a considerat acest gest ca pe o dovadă că psihologei chiar îi păsa de ea, ceea ce a ajutat la întărirea relaţiei terapeutice.
Un alt psiholog lucra pentru o agenţie care îi ajuta pe imigranţii ilegal cu nevoi speciale. Agenţia furniza o gamă de servicii, inclusiv aprovizionare cu hrană, adăpost temporar şi alte servicii de asistenţă materială. Totuşi, agenţia privea consilierea ca pe o activitate distinctă şi nu o asocia cu alte servicii.
Astfel, pacienţii puteau primi mâncare şi adăpost, dar să aibă
parte şi de consiliere, sau puteau primi consiliere, dar să nu fie în mod obligatoriu eligibili şi pentru mâncare, adăpost sau alte servicii.
SAMUEL J. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
