Observaţia l-a înfuriat pe psiholog, dar l-a şi îngrijorat. S-a 199
întrebat de ce ţinuse soţul să facă o asemenea menţiune şi a hotărât că acesta încercase să-l intimideze pentru a obţine un avantaj asupra soţiei sale. Dată fiind modalitatea în care primise această
informaţie şi conştientizându-şi propria reacţie emoţională, psihologul şi-a pus problema dacă ar fi putut oferi un tratament de calitate acestui cuplu, din moment ce se simţea sub ameninţarea implicită a răzbunării soţului, dacă terapia nu ar fi mers bine pentru acesta. Psihologul l-a sunat înapoi pe soţ şi i-a spus acestuia că psihoterapia este mai eficientă atunci când există un potenţial foarte mic sau niciunul de a avea şi un alt tip de relaţie sau legătură care ar putea conduce chiar şi doar la o aparenţă de favoritism sau de intimidare a terapeutului. Apoi, i-a recomandat soţului să solicite terapie unui specialist din afara reţelei sale profesionale, astfel încât nici terapeutul, nici pacientul să nu poată fi influenţaţi de eventualele relaţii extraterapeutice.
Această situaţie ilustrează importanţa contextului în luarea deciziilor. O altă persoană aflată într-o poziţie similară de conducere la compania de asigurări medicale ar fi putut dezvălui aceeaşi informaţie, dar într-o manieră mai discretă, de exemplu ca răspuns la o întrebare directă venită în timpul evaluării, şi nu ar fi dat impresia că încearcă să influenţeze cursul terapiei în vreun fel. Totuşi, psihologul, care avea experienţă în terapia de cuplu, a anticipat corect problemele legate de luptele pentru putere (a se vedea Capitolul 3). El era conştient de faptul că uneori unul dintre soţi încearcă încă de la începutul tratamentului să-şi creeze o alianţă specială cu terapeutul sau să-şi afirme poziţia superioară faţă de celălalt soţ şi că aceste aspecte trebuie abordate de îndată pentru a asigura succesul terapiei.
Dileme etice în psihoterapie■ Respectarea limitelor
