ment atât de periculos încât să justifice avertizarea părinţilor?
Este periculoasă pentru viaţa persoanelor conducerea unui vehicul când şoferul este sub influenţa unei doze de marijuana?
Într-o situaţie asemănătoare cu cea din cazul precedent, o fată
a povestit că a mers odată cu maşina cu nişte băieţi care băuseră.
De câte ori ar trebui adolescenţii să îşi permită să se urce în maşini conduse de şoferi beţi înainte ca aceasta să devină o problemă de o asemenea gravitate încât să trebuiască să fie informaţi părinţii? Este imposibilă evaluarea perfectă a riscului; deciziile cu privire la ceea ce este de făcut şi la consecinţele ce ar deriva din acţiunea terapeutului depind, într-o anumită măsură, de contextul în care apar comportamentele respective, de natura relaţiei cu pacientul şi de judecata clinică a fiecărui psiholog.
Pentru un adult prieten de familie sau rudă, a le spune părinţilor despre comportamentul de mare risc al adolescentului poate fi o decizie clară. Însă, conform modelului aculturaţiei etice, poate fi important pentru psihologi să realizeze că nu trebuie să desconsidere cu totul sentimentele şi justificările etice pe care le-ar avea ca prieteni şi ca rude, chiar dacă nu aleg să acţioneze pe baza lor. Cu toate că sentimentele şi principiile din cultura de origine nu ar trebui să prevaleze asupra principiilor culturii profesionale, ele nu sunt irelevante şi nu trebuie să fie ignorate. Desconsiderarea sau devalorizarea lor poate conduce la strategii de asimilare, care pot aborda situaţia în mod adecvat, dar îi pot lăsa psihologului sentimentul de înstrăinare şi, poate, de a nu fi fost empatic sau grijuliu cu copilul.
Noi susţinem că sentimentele şi valorile sunt o parte importantă a unei alegeri de natură etică, căci ele îi vor ajuta pe psihologi să se îndrepte către strategiile de integrare. Totuşi, Dileme etice în psihoterapie ■ Principiul binelui general. ..
