282
latino-americană, cu toate că avea un prenume purtat în modobişnuit de anglo-americani. A abordat problemele pacienţilorîn terapie, dar şi-a pus întrebarea dacă nu ar fi trebuit să ledezvăluie acestora identitatea sa etnică. O parte a profesiei depsiholog constă în anticiparea propriilor răspunsuri la anumitetipuri de comentarii.
Psihologii înşişi pot fi ţinta unor prejudecăţi rasiale sauetnice, sau chiar a urii pacienţilor lor. Uneori pacienţii pot faceunele comentarii fără să-şi dea seama că astfel îl ofensează peterapeut. Alteori, comentariile pot fi adresate direct psihologului.
Din cauză că asemenea situaţii variază, răspunsul optim depindede circumstanţe. Într-un caz, un pacient s-a supărat pe psihologul său, a scos cecul pentru şedinţa respectivă, l-a mototolitghemotoc în pumn, l-a aruncat de podea zicând: ,,I-aţi banii tăide jidan" şi a ieşit. Câteva luni mai târziu, pacientul l-a sunatpe psiholog, şi-a cerut scuze şi terapia a fost reluată. Deciziapsihologului de a-l reprimi pe pacient a depins de mulţi factori,inclusiv de înţelegerea dinamicii pacientului şi de credinţa psihologului că pacientul se simţea cu adevărat ruşinat de comportamentul său. Psihologul a considerat că putea promova starea debine a pacientului continuând terapia şi că pacientul avea să seconformeze standardelor de conduită adecvată pe viitor. Totuşi,ne putem imagina alte circumstanţe în care prejudecăţile pacienţilor, caracterul ofensator al comportamentului lor sauincapacitatea percepută a pacientului de a se schimba pot ducela încetarea terapiei.
