284
ca mine". 11Desigur", a zis ea, ,,n-aş încălca niciodată limitelecu un pacient care are tulburări grave de personalitate". Şiaducea argumente cu citate din literatura de specialitate (depildă, Lazarus, 1994) în susţinerea poziţiei sale.
Recent, psihologa şi-a luat doctoratul în psihologie şi a contactat un psiholog mai în vârstă, american de origine europeană, pentru a-i fi supervizor. Ei au discutat cu sinceritate despre filosofia ei terapeutică, inclusiv despre flexibilitatea limitelor pe care o practica ea. Psihologul american de origine europeană era împăcat cu metoda ei, dar a fost de acord să se întâlnească cu ea din nou pentru a discuta posibilitatea începerii supervizării.
Potenţialul supervizor considera că viitoarea sa supervizată era motivată, talentată şi inteligentă, dar dorea să aibă timp să se gândească la modul în care să reacţioneze faţă de poziţia ei privitoare la limitele terapiei.
Codul Etic al APA (2010) nu interzice relaţiile cu roluri multiple, cu excepţia cazurilor în care acestea pot fi „evaluate în mod rezonabil ca având poteţialul de a cauza dezechilibre sau de a risca exploatarea sau vătămarea" (Articolul 3.05a). Există o anumită flexibilitate a limitelor, iar psihologii mai scrupuloşi ar putea să nu fie de acord asupra modalităţilor de implementare a acestui articol. De exemplu, psihologii pot face autodezvăluiri dacă informaţiile pe care le transmit se concentrează pe nevoile pacienţilor, pot face sau primi cadouri cu valoare nominală sau pot lua parte la evenimente speciale din viaţa pacienţilor ( de pildă, nunţi, înmormântări) în circumstanţe mai puţin obişnuite.
Şi factorii culturali pot avea relevanţă: în unele grupuri culturale poate exista o flexibilitate mai mare în politica privitoare la cadouri sau la atingerea pacienţilor. În ciuda acestor tipuri diferite SAMUEL]. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
