Reflectând şi consultându-se şi cu alţi colegi, supervizorul a putut face diferenţa între zona sa de îngrijorare şi modelul aculturaţiei etice şi modelul deciziilor bazate pe principii. El a ajuns astfel la concluzia că ambele părţi pot avea nevoie să îşi aprofundeze procesul de aculturaţie. Potenţialul supervizor dorea să fie mai sensibil la contextul cultural al psihologei pe care urma să o supervizeze, dar era, de asemenea, îngrijorat de faptul că ea era puţin prea nepăsătoare cu privire la încălcarea limitelor. Cu toate că psihologa descrisese situaţii în care, spunea ea, pacienţii aveau beneficii nete de pe urma acestor transgresări de limite, potenţialul ei supervizor dorea să analizeze împreună
cu ea dacă toate acele încălcări ale limitelor erau cu adevărat necesare pentru terapiile respective şi dacă ele nu riscau cumva să dăuneze eficacităţii relaţiilor terapeutice.
Dileme etice tn psihoterapie ■ Justiţia socială
286
