de gesturi permise, unii ar putea merge chiar mai departe, după 285
exemplul lui Arnold Lazarus, şi ar putea chiar accepta să joace tenis cu pacienţii lor sau i-ar putea invita să rămână peste noapte acasă la ei.
În cazul supervizorului de mai sus, politica sa standard era evitarea transgresării limitelor, cu excepţia circumstanţelor excepţionale şi.doar dacă nevoile pacienţilor o impuneau. Pozi
ţia sa reprezenta o strategie de integrare după care el îşi ghida judecata profesională. Totuşi, aceeaşi poziţie poate reprezenta o strategie de asimilare pentru psihologa care solicitase supervizare, a cărei cultură de origine (inclusiv contextul familial, de prietenie, cultural, religios şi profesional anterior) era diferită.
Poziţia standard a acestei psihologe era aceea de a se angaja în transgresări de limite, dar a le evita în circumstanţe excepţionale, în funcţie de nevoile şi caracteristicile pacienţilor.
