Se pune întrebarea dacă este lipsită de etică încetarea tratamentului doar din pricină că psihologii consideră ofensatoarecredinţele pacientului. Deşi este lipsit de etică şi ilegal să discriminăm, este totuşi dreptul psihologilor de a refuza să trateze SAMUEL). KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
sau de a înceta să mai trateze pe oricine atunci când consideră 283
că nu îi pot fi de ajutor persoanei în cauză. Asemenea situaţiiapar adeseori atunci când psihologii nu au abilităţile specificenecesare cazului şi este necesară o recomandare către un altspecialist. Dar sentimentele personale pot reprezenta şi ele oastfel de nevoie. În exemplul anterior, psihologul evreu puteaconsidera că pacientul regretă în mod autentic comportamentulsău, dar analiza situaţiei nu se reduce doar la acest aspect. Pasulurmător ar impune ca psihologul să îşi ia temperatura emo
ţională (sau să-şi monitorizeze reacţiile emoţionale; Gino, 2013)pentru a stabili dacă sentimentele sale nu ar putea reprezentaun impediment pentru tratament, indiferent cât de mult ar regreta pacientul.
Când valorile culturale se afli in conflict
Uneori pot apărea conflicte între valorile culturale. Să considerăm acest exemplu:Solidaritatea cu cei ca mine
O femeie de origine afro-americană lucra de mulţi ani capsihoterapeut la un centru comunitar. Acolo, ea îşi vedea rolulca pe unul de dezvoltare a conexiunii cu pacienţii săi şi de a-iajuta „în orice fel pot". Ea o ajutase astfel pe una dintre paciente să se mute într-un apartament nou. Cu o alta lua curegularitate prânzul, fără a avea vreo justificare clinică pentrua proceda aşa, şi dezvolta relaţii mai mult sociale decât profesionale cu o parte din pacienţi. Toţi pacienţii cu care aveaasemenea relaţii cu roluri multiple erau afro-americani şise justifica susţinând că ea simţea că avea o obligaţie de a leacorda asistenţă suplimentară acestora din „solidaritate cu ceiDileme etice in psihoterapie ■ Justiţia socială
