280 El a fost preocupat de faptul că oprindu-se mai mult asupra acelui comentariu l-ar fi stânjenit pe pacient, l-ar fi putut distrage de la problemele cu care se confrunta şi ar fi fost un exemplu de susţinere intruzivă - prevalenţa nevoilor proprii faţă de cele ale pacientului. Procedând aşa, ar fi fost inadecvat şi ar fi riscat să
pună în pericol cursul terapiei.
Am întâlnit şi alţi psihologi care au reuştit în mod asemănător să abordeze comentariile denigratoare ale pacienţilor fără a afecta starea de bine a pacientului sau relaţia profesională. Într-o altă situaţie, un psiholog trata o femeie de vârstă înaintată care se referea la alte grupuri etnice în termeni denigratori. Psihologul a reuşit să o întrerupă, să îi corecteze limbajul şi să stabilească
limitele terapiei cu privire la acest aspect fără a dăuna relaţiei terapeutice. El şi-a construit intervenţia ca pe un proces de stabilire a graniţelor terapeutice. Ulterior, de-a lungul terapiei, pacienta se oprea şi folosea o terminologie mai politicoasă când se referea la acele grupuri etnice, cu toate că adeseori zâmbea şi spunea, într-o manieră tachinatoare: ,,Vedeţi, folosesc cuvintele corecte!" Faptul că noul comportament al pacientei reprezenta o schimbare autentică sau doar una de complezenţă nu a afectat continuarea fără alte impedimente a terapiei.
Un alt psiholog trata un adolescent skinhead cu o educaţie precară şi cu tatuaje naziste pe braţe. Psihologul l-a întrebat ce e cu tatuajele şi a fost surprins să constate cât de ignorant era pacientul său cu privire la nazişti şi la istoria lor. Pacientul credea că era pur şi simplu o modalitate de exprimare a mândriei de a fi un alb şi era complet inconştient de semnificaţia lor rasistă, antisemită şi antiamericană. Pacientul a început să vină
la şedinţele următoare purtând cămăşi cu mâneci lungi care îi acopereau tatuajele, fie din respect faţă de sentimentele psihologului, SAMUEL). KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
