măsurii în care credinţele respective îi susţin sau îi împiedică să 309
îşi realizeze obiectivele. Recomandarea generală constă în a începe cu intervenţii mai puţin intruzive (Pargament, 2007).
Scopul nu este acela de a ataca religia în general sau religia specifică a pacientului, ci de a aborda acele aspecte ale religiei care par să-i aducă cele mai mari deservicii pacientului.
La fel ca în cazul altor multe probleme etice, unor psihologi le poate fi dificil să aplice această recomandare. În cazul pacienţilor cu religii diferite, unii terapeuţi mai liberali sau mai puţin religioşi ca orientare personală sau adepţi ai egalitarismului de toate tipurile se pot confrunta cu dificultăţi de aculturaţie atunci când analizează suprapunerea credinţelor de bază ale diferitelor tradiţii religioase. Totuşi, pe măsură ce psihologii îşi explorează propriile credinţe, distorsiuni şi prejudecăţi pentru a practica o metodă nonjudicativă, ei vor face paşi mari către obiectivele aspiraţionale ale eticii pozitive.
Dileme etice în psihoterapie■ Justiţia socială
Postfată
Pornim de la ipoteza că toţi (sau teoretic toţi) psihologii şi psihoterapeuţii doresc să facă tot ce le stă în puteri pentru a-şi ajuta pacienţii. Scopul nostru în scrierea acestei cărţi este acela de a-i ajuta pe psihologi să-şi atingă obiectivele utilizând trei modele - luarea deciziilor pe baza principiilor etice, strategiile de optimizare a calităţii şi modelul aculturaţiei etice - atunci când se confruntă cu situaţii dificile în care răspunsurile optime sunt neclare. Deşi suntem optimişti şi încrezători în ceea ce priveşte practica psihologiei, recunoaştem şi faptul că psihoterapia prezintă uneori enigme, probleme şi dileme care nu au răspunsuri facile. Strategiile pe care le propunem îi pot ajuta pe psihoterapeuţi nu doar să gândească aceste probleme într-o manieră consecventă cu preceptele lor etice, ci şi să evite conduite care i-ar putea expune la măsuri disciplinare.
Pe lângă prezentarea celor trei modele utile, am încercat să
punem în evidenţă pe parcursul acestei cărţi importanţa ancorării deciziilor într-o filosofie etică generală, practicând autoreflecţia şi încercând să construim o comunitate alături de alţi psihoterapeuţi cu gândire asemănătoare. Uneori modalitatea de implementare a acestor strategii este la fel de importantă ca decizia însăşi de a le implementa.
Dileme etice în psihoterapie ■ Postfaţă
312
Acest scurt volum abordează doar câteva dintre aplicaţiile acestor modele. Sperăm că cititorii vor reflecta pe marginea acestei lucrări, vor îmbunătăţi modelele pe care le prezentăm aici (sau vor propune ei înşişi alte modele) şi vor extinde numărul situaţiilor în care aceste modele pot fi aplicate.
SAMUEL ]. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
