306
La prima privire, un psiholog cu mai puţină experienţă ar fi putut vedea imediat această afirmaţie ca pe o manifestare a unui conflict între primatul stării de bine a pacientului şi respectul faţă de dreptul pacientului de a face alegeri în mod autonom şi de a trăi conform credinţelor sale religioase. Un psiholog mai puţin abil poate decide grăbit că doar unu din cele două principii etice generale trebuie să prevaleze şi ar contrazice imediat credinţa religioasă. Psihologul ar putea căuta opinii şi declaraţii ale unor autorităţi religioase care să contrazică interpretarea pacientului. Un teolog ar putea argumenta, însă, că ar fi fost ilogic ca Iisus să fi vrut să spună acest lucru la modul literal, căci Iisus nu ar fi putut oferi în acelaşi timp posibilitatea de izbăvire de toate păcatele întregii umanităţi, dar în acelaşi timp să îi condamne pe oameni pentru un păcat atât de specific (mai ales pentru un păcat care nu este deloc clar definit). Teologul ar putea argumenta, astfel, că pasajul se referă de fapt la o stare de permanentă înstrăinare de Dumnezeu.
Un psiholog mai abil, în schimb, a înţeles că o abordare a conflictului de valori în această fază a terapiei putea fi prematură. În cazul prezentat, psihologul a decis să abordeze problema indirect, pornind de la ideea că distanţa cea mai scurtă între două puncte nu este întotdeauna o linie dreaptă.
Pacientul s-a prezentat iniţial cti o depresie majoră şi a folosit pasajul biblic pentru a-şi dovedi propria lipsă de valoare. Privind prin lentilele depresiei, el interpreta acest pasaj ca pe o condamnare absolută şi fără compromis. La acest moment, pacientul nu avea nevoie de o lecţie de teologie. În schimb, îi putea fi de folos o analiză a contextului social şi emoţional în care erau exprimate aceste credinţe.
SAMUEL J. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
Psihologa care îl trata a ocolit comentariul (dar l-a ţinut minte) 307
şi s-a concentrat pe alte aspecte ale vieţii personale legate de depresie, cum ar fi moartea unui frate şi dificultatea de adaptare la un nou loc de muncă foarte solicitant. Pe măsură ce pacientul a putut profita de oportunitatea de a-şi trăi doliul în umbra morţii celui apropiat şi şi-a dezvoltat strategii de ajustare la noul loc de muncă, cogniţiile depresive au început să se schimbe. Mai târziu în terapie, pe măsură ce depresia sa a început să se amelioreze, pacientul şi-a exprimat uimirea faţă de propria sa interpretare a acelui pasaj biblic şi faţă de propria sa respingere faţă de iubirea şi susţinerea lui Dumnezeu.
În acest caz, pacientul şi-a schimbat credinţa destul de repede, cel mai probabil pentru că depresia sa s-a ameliorat. Psihologa care îl trata a înţeles că uneori credinţele religioase personale sunt fluide şi dinamice, că pot varia în funcţie de starea de dispoziţie a pacientului şi pot evolua sau se pot maturiza în timp.
