„Dileme etice în psihoterapie” de Samuel J. Knapp

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!

Go to page:

Text Size:

Nu întotdeauna credinţele generează dispoziţia (în acest caz, depresia); uneori dispoziţia creează credinţa sau cel puţin creează

condiţiile care favorizează acceptarea credinţei depresogene.

Chiar dacă pacienţii nu adoptă credinţe mai productive în mod spontan, psihologii trebuie să evite distorsiunile şi tendinţele de reacţie exagerată la afirmaţii ce par a fi credinţe disfuncţionale sau dăunătoare. Deseori pacienţii exprimă într-o zi o credinţă care poate fi dăunătoare, iar în ziua următoare una mai puţin dăunătoare (sau viceversa). Poate că factorii situaţionali specifici au determinat o interpretare utilă într-o anumită

situaţie, dar acei determinanţi, utilizaţi într-o anumită etapă, nu au mai fost prezenţi într-o nouă etapă. De asemenea, nu este neobişnuit ca pacienţii să aibă credinţe contradictorii sau dizarmonice de sorginte religioasă, la fel cum oamenii pot avea Dileme etice în psihoterapie ■ Justiţia socială

308

credinţe contradictorii sau dizarmonice în orice alte arii ale vieţii lor. Adesea, când psihologii pot fi conştienţi de distorsiunile şi prejudecăţile proprii, ei pot furniza un mediu de rezonanţă care să îi ajute pe pacienţi să reflecteze la credinţele lor sau să

găsească forţa de a înţelege faptul că şi credinţele pot varia în timp, în funcţie de circumstanţe sau de dispoziţia pacientului.

Când trec prin stări de criză şi depresie, pacienţii pot adopta sisteme de credinţe primitive şi rigide din punct de vedere psihologic, care se pot schimba pe măsură ce anxietatea şi depresia slăbesc în intensitate.

Credinţa că sunt pedepsiţi este un exemplu de adaptare religioasă negativă, care-i poate descuraja pe oameni să-şi trateze problemele. Dimpotrivă, adaptarea religioasă pozitivă se concentrează asupra lui Dumnezeu în rolul de partener care îi ajută

pe oameni în eforturile lor de a-şi depăşi problemele (Capanna, Stratta, Collazzoni şi Rossi, 2013). La un anumit nivel, orice efort de a schimba credinţa religioasă depresogenă poate fi construit ca un efort de modificare a credinţelor religioase ale pacientului (prin acestea înţelegând credinţa lui specifică la un moment dat). La un alt nivel însă, orice efort de a schimba credinţa religioasă depresogenă poate fi văzut şi ca un efort de a armoniza gândirea curentă a pacienţilor cu filonul principal al tradiţiei lor religioase, lucru ce încurajează adaptarea lor religioasă pozitivă.

Pargament (2007) afirma că este permisă sau chiar dezirabilă

abordarea inflexibilităţii spirituale când aceasta este dăunătoare pentru pacienţi. Rareori se întâmplă ca această abordare să implice o contrazicere verbală directă a unei credinţe. Mai degrabă, abordările au loc în mod indirect, prin tehnici de susţinere a pacienţilor să reflecteze asupra credinţelor şi efectelor acestora asupra comportamentului sau sentimentelor lor şi asupra SAMUEL ). KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN

„Dileme etice în psihoterapie” de Samuel J. Knapp

examinează complexitățile etice cu care se confruntă psihoterapeuții în practica lor zilnică. Autorul abordează o varietate de dileme etice întâlnite în procesul terapeutic, oferind o analiză detaliată a aspectelor morale și profesionale care pot influența deciziile terapeuților.
Knapp discută despre principii etice fundamentale, cum ar fi confidențialitatea, respectul pentru autonomie, și justiția, și cum acestea se aplică în diferite situații terapeutice. El prezintă cazuri concrete pentru a ilustra provocările cu care se pot confrunta profesioniștii, cum ar fi conflictele de interese, dilemele legate de raportul terapeutic și gestionarea situațiilor de criză.
Cartea subliniază importanța reflecției critice și a supervizării în abordarea dilemelor etice, încurajând psihoterapeuții să-și examineze propriile valori, credințe și prejudecăți. Knapp oferă, de asemenea, resurse și strategii pentru a ajuta terapeuții să navigheze aceste dileme, promovând astfel o practică mai responsabilă și etică.
„Dileme etice în psihoterapie” este o lectură esențială pentru psihologi, psihoterapeuți, studenți în domeniul sănătății mintale și toți cei interesați de etica profesională în psihoterapie. Cartea contribuie la aprofundarea înțelegerii problemelor etice și la dezvoltarea unei practici terapeutice bazate pe principii solide de integritate și responsabilitate.