70
în care psihologii îşi pot întări curajul de a lua o decizie sau curajul moral prin ancorarea într-o teorie etică generală.
Dorim, de asemenea, să menţionăm şi faptul că eşecul de a acţiona poate apărea şi din cauză că psihologii nu parcurg în mod adecvat Paşii 1, 2 şi 3. În consecinţă, ei se pot simţi inconfortabil sau nemulţumiţi de decizia pe care au luat-o. Poate că
răspunsul lor reflectă ceea ce cred ei că li se cere prin Codul Etic al APA, prin legile sau recomandările în vigoare privitoare la managementul riscului, dar nu au integrat încă suficient propriile lor valori în respectiva decizie (T.S. Smith, McGuire, Abbott şi Blau, 1991). Sau poate că nu au analizat în mod corespunzător efectul pe care emoţiile lor personale sau factorii contextuali l-ar putea avea asupra acţiunilor lor (Betan şi Stanton, 1999).
Psihologii care se simt ambivalenţi faţă de trecerea la acţiune în Pasul 4 pot avea nevoie să reflecteze cu privire la motivele acestei ambivalenţe. De exemplu, dr. Yasuto ar putea ajunge la decizia de a trata pacientul în sistem ambulatoriu. Totuşi, după
ce ia această decizie, de îndată se simte înfricoşată şi are îndoieli.
În acest moment, dr. Yasuto poate încerca să identifice sursele propriului disconfort şi să afle dacă acele sentimente spun ceva despre ea însăşi şi despre teama sa de a lua decizii dificile, sau dacă acele sentimente indică existenţa unor gânduri neexaminate până atunci, cu privire la înţelepciunea deciziei sale.
Cu m va fi i m plementată sol uţia
Chiar dacă dr. Yasuto ajunge să ia o decizie bună, maniera în care va implementa această decizie poate fi la fel de importantă
ca decizia însăşi. Mai precis, există posibilitatea ca unele decizii SAMUEL J. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN