68
una voluntară, pentru a se evita ca pacientul să îşi întrerupă tratamentul pe viitor. Cu toate acestea, în unele situaţii se poate să nu existe nicio alternativă preferabilă
din punct de vedere moral.
4. Poate dr. Yasuto să menţină la un nivel minim daunele provocate prin încălcarea celuilalt principiu etic?
Dacă dr. Yasuto decide că principiul promovării stării de bine/al evitării daunelor trebuie să prevaleze asupra celui al respectării autonomiei şi hotărăşte să instituie spitalizarea involuntară, ea trebuie să îl implice cât mai mult cu putinţă pe pacient în luarea acestei decizii. De exemplu, dacă este posibil, dr. Yasuto îi poate permite pacientului să aleagă el însuşi spitalul la care va merge.
Considerăm că cea mai frecventă greşeală pe care o fac psihologii mai puţin experimentaţi constă tocmai în eşecul de a reduce la minimum daunele provocate de încălcarea unui principiu moral. Mai mult, aceasta este trăsătura care distinge o decizie etică excelentă de una doar acceptabilă şi care poate fi cheia în menţinerea relaţiei terapeutice.
O strategie generală poate fi şi aceea de a alege o soluţie care să combine cele mai bune elemente ale unor soluţii diferite, propuse printr-un proces asemănător cu împletirea teoriilor. În psihologia experimentală, ,,dezvoltarea teoretică progresează prin integrarea celor mai puternice trăsături ale teoriilor alternative cu ideile proprii ale cercetătorului cu privire la fenomenul pe care îl studiază" (Sterneberg, Grigorenko şi Kalmar, 2001, p. 107).
În mod similar, psihologii pot combina soluţiile comparând alternativele pe care le au la dispoziţie, evaluând proprietăţile SAMUEL J. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCH ELL M. HANDELSMAN
fiecăreia care vin în conflict cu proprietăţile celorlalte şi inte-69
grând cele mai bune aspecte ale fiecărei soluţii.
Pasul 4: Acţiunea sau implementarea
Pasul 4 poate fi destul de complex, deoarece chiar şi cele mai riguroase analize nu conduc în mod necesar şi la treceri la acţiune. În continuare analizăm dacă şi cum îşi va implementa dr. Yasuto soluţia aleasă.
Dacă sol uţia va fi i m plementată
Unele studii au constatat că mulţi dintre psihologii (Bernard şi Jara, 1986) şi psihoterapeuţii începători (Bernard, Murphy şi Little, 1987) care ajung la soluţia „corectă" într-o dilemă etică
nu trec la punerea în practică a acelei soluţii. Motivul acestei stări de lucruri este neclar. Uneori, capacitatea de a acţiona poate fi cauzată de lipsurile psihologilor, care sunt fie excesiv de timizi, fie se tem că pacientul lor s-ar putea răzbuna pe ei, făcându-le comentarii negative pe internet, transformându-l pe psihologul respectiv într-o victimă a bârfelor denigratoare, sau chiar i-ar putea face reclamaţii la comisiile profesionale. Alţi psihologi sunt probabil în mod inadecvat familiarizaţi cu etica profesiei.
Am putea spune că unii dintre aceşti psihologi nu reuşesc să se ridice la nivelul valorilor lor etice cele mai înalte. În aceste circumstanţe, psihologii au nevoie să îşi dezvolte abilităţi mai bune de abordare a problemelor, în ciuda anxietăţii pe care o resimt, sau să înveţe mai mult despre modul cum pot integra credinţele lor morale personale cu cerinţele etice ale profesiei (a se vedea Capitolul 4). În Capitolul 3 vom discuta despre felul Dileme etice in psihoterapie■ Modelul procesului etic ...
