să fie implementate în modalităţi care prin ele însele reprezintă
71
respectarea sau încălcarea principiilor etice generale.
O decizie proastă implementată prost. Poate că dr. Yasuto a luat decizia grăbită, bazată pe prea puţine informaţii, de a recomanda spitalizarea pacientului (starea de bine prevalează asupra respectului faţă de autonomia pacientului). Nu a ascultat şi nu a discutat cu nimeni, nu i-a cerut pacientului informaţii suplimentare, nu a încercat nici să-şi motiveze pacientul să accepte faptul că decizia de a se interna este una raţională, nu a solicitat părerea altor membri ai reţelei sociale a pacientului, nu s-a consultat cu niciun coleg sau supervizor, nu a analizat alte mijloace mai puţin intruzive utile în atingerea obiectivului protejării vieţii pacientului, nici nu şi-a luat „ temperatura emoţională" şi nici nu a analizat riscul propriilor distorsiuni cognitive şi afective. În afară de faptul că înainte de a lua decizia a realizat un proces precar de deliberare, dr. Yasuto a şi implementat-o în mod defectuos. De exemplu, lipsa competenţei emoţionale (îngrijorare şi teamă excesivă) o poate determina pe dr. Yasuto să-i vorbească
pacientului într-o manieră pe care el să o perceapă prea bruscă
şi insensibilă. Dacă se întâmplă aşa, pacientul o poate percepe pe dr. Yasuto ca pe o persoană neinteresată de starea lui de bine (slabă implementare a principiului promovării stării de bine) şi mai mult centrată pe propria protecţie. Pacientul o poate privi acum pe dr. Yasuto ca pe o terapeută care a încălcat principiul autonomiei pacientului din motive egoiste, şi în consecinţă ca nerespectându-şi obligaţia prima facie de a fi pentru el o persoană
de încredere.
O decizie proastă implementată bine. Într-o altă situaţie, dr. Yasuto poate face o analiză la fel de superficială în luarea deciziei ca şi mai sus şi poate permite principiului promovării Dileme etice in psihoterapie ■ Modelul procesului etic ...
72
stării de bine să prevaleze complet asupra celui privind respectul faţă de autonomia pacientului. Cu toate acestea, dr. Yasuto ar putea reuşi să implementeze bine această decizie proastă. De exemplu, ea îi poate vorbi pacientului cu empatie şi îi poate transmite acestuia grija ei autentică. Astfel, pacientul poate avea percepţia (adecvată) că dr. Yasuto este bine intenţionată, chiar dacă ea nu îi respectă dreptul la autonomie.
O decizie bună implementată prost. Poate că dr. Yasuto reuşeşte să ajungă la o concluzie care să menţină un echilibru adecvat între principiul promovării stării de bine şi cel al respectului faţă
de autonomia pacientului. Cu toate acestea, valoarea deciziei sale poate fi compromisă dacă ea o discută cu pacientul într-o manieră prin care nu reuşeşte să îi transmită acestuia preocuparea ei autentică faţă de bunăstarea lui sau dorinţa ei de a-i respecta autonomia în luarea deciziilor.
Pasul 5: Privirea în urmă sau evaluarea rezultatului Al cincilea pas este acela de a privi înapoi şi a evalua soluţia aplicată. În multe cazuri, modelul celor cinci paşi va avea ca rezultat o soluţie care rezolvă dilema etică. În alte cazuri însă, psihologii ar putea să simtă nevoia de a primi feedback, de a evalua eficacitatea intervenţiei lor, pentru a constata astfel că
poate o altă intervenţie ar putea oferi garanţii mai bune de reu
şită sau chiar că trebuie să modifice intervenţia iniţială.
Modelul în cinci paşi este unul dinamic - nu este neapărat liniar sau fix. Rezolvarea unei dileme poate crea alte dileme noi, neanticipate, sau poate furniza mai multe informaţii care îi fac pe psihologi să modifice interpretarea pe care au făcut-o iniţial cu privire la problema cu care se confruntă şi să se întoarcă la SAMUEL ). KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
