decid să încalce legea, le recomandăm psihologilor să-şi limiteze acţiunile în acest sens pe cât de mult posibil. De exemplu, psihologii nu ar trebui să încalce decât acea parte dintr-o prevedere legală care violează un standard etic. În cazul precedent, în măsura în care acest lucru este indicat clinic şi etic, psihologa poate continua tratamentul cu fetiţa posibil abuzată până când starea mentală a acesteia se îmbunătăţeşte, iar apoi o va putea implica în decizia de a depune o plângere, chiar dacă neraportarea abuzului într-o perioadă de timp rezonabilă nu e conformă cu legea cu privire la abuzurile asupra copiilor. Psihologa trebuie să îşi susţină cu dovezi decizia de alegere a direcţiei de acţiune pentru care optează. În cazul unei audieri disciplinare, justificarea circumstanţelor poate ajuta comisia de disciplină să aplice o pedeapsă mai blândă.
Dileme etice în psihoterapie ■ Modelul procesului etic ...
90
Cunoaştem câteva situaţii în care psihologii au încălcat în mod deliberat legea având motive conştiente. Să luăm acest exemplu: Încălcarea în cunoştinţă de cauză a legii civile Un psiholog avea un pacient adolescent care fusese arestat pentru că le spusese poliţiştilor că el se aflase într-o seară la volanul unei maşini deşi băuse, cu toate că în realitate nu el fusese şoferul. Adevărul era că pacientul şi un prieten mai mare fuseseră opriţi de poliţie, iar prietenul mai mare, care conducea deşi era beat, îi ceruse adolescentului să schimbe repede locurile. Poliţiştii l-au arestat pe adolescent pentru conducerea unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice. Prietenul mai mare avea deja două sancţiuni anterioare pentru conducere sub influenţa alcoolului şi ar fi fost trimis la închisoare pentru cea de-a treia. Data audierii adolescentului în instanţa de judecată se apropia. Psihologul care îl trata îl încurajase pe adolescent să mărturisească adevărul - explicându-i printre altele că
prietenul mai mare avea probabil o problemă serioasă cualcoolul şi că se afla pe o traiectorie existenţială dramatică dacă
nu îşi asuma responsabilitatea pentru propriile acte şi dacă nuavea să se supună, poate chiar forţat, unei terapii de dezalcoolizare. Cu toate că adolescentul era de acord că trebuia să spună
adevărul, el totuşi nu a făcut acest lucru. Atunci, încălcândlegile în vigoare ale statului, care instituiau dreptul adolescen
ţilor de a deţine controlul asupra confidenţialităţii psihoterapieilor, psihologul a invitat-o pe mama tânărului în cabinet, şi înprezenţa acestuia, i-a povestit femeii ce se întâmplase cu adevărat. În acest caz, tânărul s-a simtit usurat, iar mai târziu i-amulţumit psihologului.
Desigur, nu există garanţii că toate actele de încălcare a legii vor avea consecinţe la fel de bune. În alte circumstanţe sau cu SAMUEL]. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
alţi pacienţi, psihologul s-ar fi putut trezi cu o plângere 91
disciplinară sau cu vreun proces de malpraxis. Dar, în acest caz, el a hotărât că valorile sale proprii îi impuneau să îşi asume acest risc.
Rezumat
Uneori psihologii se vor confrunta cu situaţii în care nu îşi pot îndeplini o obligaţie fără a încălca o alta. Modelul decizional în cinci paşi prezentat în acest capitol descrie modul în care psihologii pot păstra un echilibru între obligaţiile contradictorii, prin selectarea unui principiu moral care să prevaleze asupra altuia, concomitent cu luarea măsurilor de minimizare a daunelor produse prin încălcarea celui de-al doilea principiu. În capitolele care urmează vom ilustra cu exemple diferitele aplicaţii ale acestui model.
Dileme etice in psihoterapie■ Modelul procesului etic ...
