- Toată admiraţia pentru tine, străinule, ce nu eziţi să spui adevărul.
- Şi acum să ascultăm o altă poveste despre noroc şi oportunităţi!
Cine vrea să ne împărtăşească experienţa sa de viaţă? întrebă Arkad.
- Eu, răspunse un om în floarea vârstei, înveşmântat într-o mantie de culoare roşie, îndeletnicirea mea sunt animalele eu cumpăr de obicei cai şi cămile, dar uneori mai cumpăr şi oi şi capre. Am să vă povestesc în cele ce urmează cum norocul mi-a bătut într-o bună zi la uşă, dar eu nu i-am deschis, pentru că nu îl aşteptam. Poate că acesta este motivul pentru care 1-am lăsat să-mi scape printre degete. Dar vă las pe voi, distinşi domni, să
judecaţi. Întorcându-mă într-o seară în oraş după o călătorie obositoare de zece zile în căutare de cămile, am descoperit că porţile oraşului erau ferecate, în timp ce sclavii mei pregăteau cortul unde aveam să înnoptăm -
o noapte pe care urma s-o petrecem fără apă şi cu foarte puţine merinde am fost abordat la un moment dat de un ţăran bătrân, care - întocmai ca şi noi - nu putuse intra în oraş.
„- Onorabile domn" - mi se adresă el - „după port, cred că
îndeletnicirea domniei voastre sunt animalele. Dacă aşa stau lucrurile, aş
dori să vă vând cea mai frumoasă turmă de oi pe care tocmai am adus-o în oraş. Din păcate, soţia mea zace la pat, doborâtă de febră şi trebuie să mă
întorc la ea de-ndată. Cumpăraţi-mi oile pentru ca eu şi sclavii mei să ne putem urca pe cămile şi să pornim fără întârziere la drum!"
Era atât de întuneric încât nu i-am putut vedea turma, dar judecând după behăitul animalelor, mi-am dat seama că era numeroasă. Pentru că
pierdusem zece zile de pomană, căutând în zadar cămile, am fost bucuros să
închei târgul cu el. În disperarea lui, mi-a stabilit un preţ mai mult decât rezonabil. Eu am acceptat imediat, ştiind că a doua zi de dimineaţă sclavii mei vor reuşi să aducă turma în oraş şi s-o vândă cu un profit substanţial.
După ce am încheiat târgul, le-am cerut sclavilor să aducă torţe ca să
Daca-ti place cartea cumpar-o! Autorul isi merita bani30i.
putem număra oile din turmă, despre care ţăranul spunea că ar conţine nouă sute de capete. Nu vă voi plictisi, prieteni, descriindu-vă lupta pe care am fost nevoiţi s-o dăm în încercarea noastră de a număra atâtea animale însetate şi agitate, ce se mişcau de colo-colo prin ţarc. S-a dovedit o sarcină imposibilă. De aceea, 1-am informat pe ţăran că le voi număra la lumina zilei şi îl voi plăti după aceea.
„- Vă rog, onorabile domn" - mă rugă el - „plătiţi-mi măcar două
treimi din preţ în seara aceasta ca să-mi pot vedea de drum! îl voi lăsa aici pe cel mai inteligent şi mai instruit sclav al meu care vă va ajuta să
număraţi turma mâine dimineaţă. Este un om demn de încredere, căruia îi puteţi încredinţa restul de bani fără nici o problemă."
Dar eu m-am încăpăţânat şi am refuzat să-1 plătesc în seara aceea.
A doua zi dis-de-dimineaţ, înainte de a mă trezi, porţile oraşului s-au deschis şi patru cumpărători s-au năpustit asupra turmei de oi. Erau dispuşi să plătească sume mari de bani, pentru că exista pericolul ca oraşul nostru să fie asediat şi mâncarea nu se găsea pe toate drumurile. Şi astfel, ţăranul a obţinut de trei ori preţul pe care mi-1 oferise mie. Aşa am lăsat eu să-mi scape norocul din mână.
- Aceasta este o poveste cu totul neobişnuită, spuse Arkad. Ce sugestii îi puteţi oferi?
- Să nu mai stea niciodată pe gânduri dacă este convins că o afacere este profitabilă, spuse un meşteşugar de şei, aflat la o vârstă venerabilă.
Dacă o afacere este bună, noi trebuie să ne înarmăm cu scuturi nu numai împotriva rivalilor noştri, ci şi împotriva propriei noastre slăbiciuni. Noi, muritorii, suntem atât de schimbători. Din păcate, trebuie să spun că ne răzgândim exact atunci când nu este cazul decât atunci când realmente ar t rebui. Da, într-adevăr, suntem încăpăţânaţi. Şi s untem înclinaţi spre ezitare şi tărăgănare, lăsând norocul să ne scape printre degete. Primul meu raţionament este cel mai bun. Dar mi-a fost întotdeauna greu să înşfac o afacere bună atunci când mi s-a ivit în cale. De aceea, funcţionând ca un scut împotriva propriei mele slăbiciuni, dau imediat un avans, ce mă obligă
să merg apoi mai departe, lucru care mă scuteşte de eventuale lacrimi şi regrete.
- Îţi mulţumim, dar acum aş vrea să mai rostesc câteva cuvinte, spuse sirianul, ce se ridicase deja în picioare. Aceste poveşti sunt toate la fel. Norocul zboară de fiecare dată din aceeaşi cauză. De fiecare dată când vine în calea unui târâie -brâu, aduce cu sine afaceri bune. Dar de fiecare dată, acesta ezită, nu spune „De data asta, trec repede la acţiune". Cum pot aceşti oameni să obţină succesul în viaţă?
- Înţelepte cuvinte ai rostit, răspunse cumpărătorul de animale.
Norocul a zburat într-adevăr printre degetele acestor povestitori. Dar nu este un lucru neobişnuit. Spiritul tărăgănării şi al ezitării exista în sufletul tuturor oamenilor. Noi ne dorim cu toţii să devenim bogaţi; cu toate acestea, când norocul ne surâde, acest spirit al tărăgănării ne împiedică să-1 acceptăm. Şi pentru că îi dăm ascultare, devenim duşmanii noştri cei mai a
prigi. La începutul carierei mele, nu ştiam de existenţa acestui s pirit malefic .
Consideram că vinovată de eşecul meu în afaceri era judecata mea slabă.
Apoi, dădeam vina pe încăpăţânarea mea bine cunoscută, în cele din urmă, a
m aflat care era adevăratul vinovat - o
biceiul de a amâna mereu lucrurile,
d
e a nu trece niciodată la acţiune atunci când trebuia . Cât am urât acest obicei după ce i-am dat un nume! Cu amărăciunea unui catâr sălbatic înhămat la un car, mi-am tăiat frâiele care mă împiedicau să obţin succesul în viaţă.
- Îţi mulţumim, spuse sirianul. Acum vreau să-i pun o întrebare Daca-ti place cartea cumpar-o! Autorul isi merita bani 31i.
domnului negustor. Porţi veşminte rafinate şi vorbeşti ca un om care a cunoscut succesul în viaţă. Spune-ne, mai asculţi glasul acestui spirit al tărăgănării atunci când se face auzit în conştiinţa ta?
- Întocmai ca prietenul nostru, cumpărătorul de animale, şi eu am f ost nevoit să dau un nume acestui spirit malefic şi s ă lupt î m potriva lui ,
răspunse negustorul. S-a dovedit a fi un duşman de moarte, care stătea mereu la pândă ca să-mi zădărnicească realizările. Povestea pe care v-am spus-o mai devreme nu este decât un exemplu din multele pe care vi le-aş
putea oferi ca să vedeţi de câte ori mi-a alungat norocul din cale acest spirit atât de răutăcios. Dar, o dată ce 1-ai descoperit, este uşor de învins.
