moment îl înţeleg cu adevărat, îl admir şi mai mult şi sunt din ce în ce mai hotărât să-i calc pe urme. Mi-e teamă că nu te voi putea nicicând răsplăti pentru că mi-ai oferit cheia succesului său. O voi folosi mereu de acum înainte. Voi îmbrăca acum haina umilinţei, pe care a îmbrâcat-o şi el - veşmânt ce mi se potriveşte mult mai bine decât toate bijuteriile şi toate straiele scumpe din lume.
Spunând acestea, Hadan Gula îşi scoase cerceii din urechi şi inelele de pe degete. Punând apoi frâu calului, el rămase - în semn de respect - în urma conducătorului caravanei.
XI. Câteva date istorice despre Babilon
NU veţi găsi - oricât veţi căuta în paginile istoriei universale - un oraş mai fascinant decât Babilonul. Numele său este în sine o evocare a belşugului şi a splendorii nemaivăzute. Comorile sale în aur şi pietre preţioase sunt extraordinare. Oamenii îşi imaginează în general că un oraş atât de bogat ca acesta este situat într-un peisaj luxuriant, de o frumuseţe unică în lume, înconjurat de resurse naturale bogate în păduri şi zăcăminte de aur şi pietre preţioase. Dar nu aşa stau lucrurile.
Babilonul era situat lângă râul Eufrat, într-o vale aridă, unde nu existau nici păduri şi nici zăcăminte. Nu existau nici măcar pietre pentru construcţii. Nu se situa nici pe o rută comercială. Nu ploua niciodată
îndeajuns pentru obţinerea unor recolte bogate.
Babilonul este un exemplu grăitor al capacităţii extraordinare a oamenilor de a realiza lucruri măreţe, folosind toate mijloacele pe care le au la dispoziţie. Toate resursele care au stat la baza creării acestui oraş unic în lume se datorează eforturilor umane. Toate bogăţiile sale sunt creaţiile omului, nu ale naturii.
Zeii dăruiseră Babilonului doar două resurse naturale - un pământ fertil şi apa râului Eufrat. Inginerii din Babilon au reuşit - prin intermediul barajelor şi canalelor uriaşe de irigaţie - să scalde valea aridă a Babilonului în apa dătătoare de viaţă a râului Eufrat. Răsplata acestui sistem de irigare unic în lume o constituie obţinerea unor recolte extraordinar de bogate - cum nu mai văzuse nimeni până atunci în valea aridă a Babilonului.
Din fericire, pe parcursul existenţei sale îndelungate, Babilonul a fost condus de generaţii întregi de regi a căror dorinţă de cucerire şi de jaf s-a manifestat extrem de rar. Deşi babilonienii au purtat numeroase războaie, cele mai multe dintre ele au avut ca scop apărarea împotriva altor cuceritori ambiţioşi care râvneau comorile nemaivăzute ale Babilonului.
Regii care s-au aflat la cârma Babilonului dăinuie şi astăzi în paginile istoriei datorită înţelepciunii, spiritului întreprinzător şi dorinţei lor de dreptate. Pe tronul Babilonului nu s-au aflat niciodată monarhi care să fi nutrit dorinţa cumplită de a cuceri lumea întreagă pentru ca toate naţiunile să se încline în faţa egocentrismului lor.
Babilonul nu mai există astăzi ca oraş. Atunci când forţele umane care au construit şi au luptat pentru perenitatea cetăţii timp de mii şi mii de ani au dispărut în negura timpului, aceasta a fost lăsată în părăsire, devenind o tristă amintire a opulenţei de odinioară. Locul unde s-a situat Daca-ti place cartea cumpar-o! Autorul isi merita bani 75i.
cândva oraşul se află în Asia la aproximativ 600 de mile est de Canalul de Suez, chiar la nord de Golful Persic. Latitudinea este de aproape 30 de grade deasupra Ecuatorului, aflându-se la aceeaşi latitudine la care se află
şi oraşul Yuma din Arizona. Clima este similară cu cea din oraşul american -
o climă toridă şi uscată.
Astăzi, această vale a Eufratului - cândva o regiune puternic irigată -
este un ţinut pustiu, bătut de vânturi. Iarba rară şi arbuştii deşertului se luptă să supravieţuiască furtunilor de nisip. Au pierit pentru totdeauna câmpiile fertile, oraşele mamut şi caravanele negustorilor bogaţi. Triburile nomade de arabi, ce-şi bazează traiul sărăcăcios pe creşterea oilor, sunt singurii locuitori ai acestor ţinuturi uitate de Dumnezeu. Şi aşa a fost mereu de la începuturile erei creştine.
De-a lungul şi de-a latul acestei vai, vezi nenumărate coline de pământ. Secole de-a rândul, nimeni nu le-a acordat atenţie, considerându-le doar simple coline de pământ, în cele din urmă, interesul arheologilor faţă de acestea a fost stârnit de descoperirea unor bucăţi de cărămidă şi a unor vase sparte din ceramică, scoase la iveală de ploi şi furtuni.
Muzeele din Europa şi America au organizat imediat expediţii destinate să descopere cât mai multe lucruri cu putinţă. Târnăcoapele şi lopeţile au dezvăluit în curând existenţa unor oraşe străvechi. Oraşe-morminte, le-am putea foarte bine numi.
Babilonul era unul dintre aceste oraşe. Timp de aproape douăzeci de secole, vânturile deşertului au aşternut nisipul peste acest oraş
cândva magnific. Construite din cărămidă, zidurile expuse intemperiilor s-au dezintegrat, transformându-se din nou în pământ. Aşa arăta Babilonul astăzi - oraşul cel mai bogat al antichităţii - un morman de mizerie, părăsit de atâta amar de vreme încât nimeni nu mai ştia cum s-a numit cândva - până când arheologii 1-au redescoperit, îndepărtând cu grijă
nisipul ce s-a aşternut de-a lungul timpului peste vestigiile templelor şi palatelor lui, care odinioară au constituit mândria Babilonului.
Mulţi oameni de ştiinţă consideră civilizaţia Babilonului şi a altor oraşe din această vale ca fiind cele mai vechi din lume - lucru care a fost dovedit recent. Datele obţinute de pe urma studiilor şi cercetărilor intense susţin că această civilizaţie a trăit acum opt mii de ani. Un lucru extrem de interesant în acest sens este modul prin care oamenii de ştiinţă au ajuns la această concluzie. Arheologii au descoperit printre ruinele Babilonului descrierile unei eclipse de soare. Astronomii lumii moderne au calculat timpul în care a avut loc această eclipsă - vizibilă în Babilon - şi au stabilit o corelaţie între calendarul lor şi calendarul nostru.
S-a dovedit astfel că, acum opt mii de ani, populaţia sumeriană
care locuia în Babilonia trăia în oraşe înconjurate de ziduri de apărare.
Ne putem doar imagina ce rădăcini adânci au în istorie aceste oraşe, existând cu multe secole înainte de naşterea Babilonului. Locuitorii acestor oraşe nu erau doar nişte simpli barbari a căror existenţă se limita la zidurile lor de apărare. Ei erau nişte oameni culţi şi bine instruiţi. După cum menţionează istoria, din rândurile lor s-au născut primii ingineri, primii astronomi, primii matematicieni, primii oameni de afaceri şi tot ei sunt primii care au avut parte de un sistem de scriere.
Am vorbit deja despre sistemele extraordinare de irigaţie, sisteme care au transformat această vale aridă într-un paradis al agriculturii. Se mai pot vedea şi astăzi rămăşiţele acestor canale de irigaţie, deşi acum Daca-ti place cartea cumpar-o! Autorul isi merita bani 76i.
sunt pline de nisip. Unele dintre ele sunt atât de mari, încât - golite de apă - este posibil ca doisprezece cai, aşezaţi unul lângă altul, să meargă
în aceeaşi direcţie. Ele se pot compara ca mărime cu cele mai mari canale din Colorado şi Utah.
În afară de sistemul de irigaţie a văii Babilonului, inginerii babilonieni au mai realizat un proiect de aceeaşi importanţă
covârşitoare. Printr-un sistem de drenaj extrem de elaborat, ei au răpit o suprafaţă imensă de teren mlăştinos de la gurile râurilor Tigru şi Eufrat, transformând-o într-un teren propice agriculturii.
Istoricul şi călătorul grec Herodot a vizitat Babilonul pe când acesta cunoştea o înflorire extraordinară şi ne oferă singura descriere a oraşului realizată de un străin. Scrierile sale ne oferă o descriere extrem de plastică a Babilonului, menţionând în acelaşi timp unele dintre obiceiurile mai puţin obişnuite ale locuitorilor lui. El vorbeşte şi despre pământul extraordinar de fertil, care dădea naştere unor recolte extrem de bogate de grâu şi orz.
Gloria Babilonului s-a pierdut în negura timpului, dar înţelepciunea poporului său a dăinuit de-a lungul secolelor, ajungând până la noi.
Pentru felul în care au avut grijă să ne transmită gândurile lor pline de înţelepciune, noi le suntem veşnic recunoscători. In vremurile acelea îndepărtate, hârtia era un lucru complet necunoscut. Aşa că ei îşi scrijeleau cu trudă gândurile pe tăbliţe din argilă moale. Când terminau de scrijelit aceste tăbliţe, le băgau în cuptoare, transformându-le în acest fel în nişte plăci extrem de rezistente. Aveau o suprafaţă de circa 40 de centimetri şi o grosime de aproximativ 7 centimetri.
Aceste tăbliţe de argilă ţineau atunci locul formelor moderne de scris. Cu ajutorul lor, oamenii confereau nemurire legendelor, poeziilor sau istoriei lor, transcriind în acelaşi timp decretele împărăteşti, legile pământului, titlurile de proprietate, obligaţiile contractuale şi chiar scrisori, ce erau încredinţate unor mesageri pentru a fi duse în oraşele îndepărtate. Datorită acestor tăbliţe de argilă, ne putem face o idee despre viaţa şi afacerile personale ale acestor oameni. De exemplu, o tăbliţă de argilă - scrisă, evident, de un negustor de la ţară
-menţionează faptul că la o anumită dată un anumit client a adus o vacă, pe care a vândut-o în schimbul a şapte saci cu grâu, trei urmând a fi livraţi la data respectivă, iar ceilalţi patru la o data ulterioară, în conformitate cu dorinţa clientului.
Arheologii au recuperat biblioteci întregi de tăbliţe de argilă - sute de mii de tăbliţe, pe care le-au descoperit printre ruinele acestor oraşe din antichitate.
Una dintre minunile Babilonului o constituie zidurile imense care înconjurau cândva oraşul. Anticii le-au catalogat - împreună cu marea piramidă din Egipt - ca făcând parte dintre cele şapte minuni ale lumii.
Se spune că regina Semiramida este cea care a ridicat primele ziduri la începutul existenţei oraşului. Săpăturile făcute în timpurile moderne nu au scos însă la iveală nici o rămăşiţă din zidurile originale. Nu se ştie nici măcar care este înălţimea lor exactă. Estimările făcute în urma unor descrieri antice ale zidurilor susţin că acestea ar fi avut în jur de cinci sau şase metri înălţime, căptuşite în exterior cu cărămidă arsă şi protejate apoi de nişte şanţuri adânci, pline cu apă.
Zidurile ridicate mai târziu şi cele care au ajuns deja celebre au fost începute cu aproape şase sute de ani înainte de Christos de regele Daca-ti place cartea cumpar-o! Autorul isi merita bani 77i.
Nabopolassar. El plănuia ridicarea unor ziduri gigantice, dar nu a mai trăit ca să-şi vadă opera terminată. Ele au fost lăsate în sarcina fiului său, Nabucodonosor, un nume binecunoscut în istoria biblică.
