fie un plan crud, ce implica multă suferinţă. Dar pentru că era un om de acţiune, înlătură pe loc aceste obstacole şi se hotărî să treacă imediat la treabă.
- Te-ar interesa să afli cum am construit eu şi bunicul tău parteneriatul ce ne-a conferit bogăţia visată? întrebă el.
- De ce nu-mi spui cum aţi reuşit să adunaţi atâţia shekeli de aur?
Asta este tot ce vreau să ştiu, ripostă tânărul.
Sharru Nada îl ignoră şi îşi continuă ideea:
- Începuturile noastre se leagă de aceşti oameni care ara. Eram tânăr cum eşti tu acum. Pe când coloana de oameni în care mă aflam şi eu se apropia de ei, bătrânul ţăran Megiddo critica modul neglijent în care aceştia arau. Megiddo era prins cu lanţuri alături de mine.
„Priveşte-i pe leneşii aceştia!" - protesta el. „Cel care ţine de coarnele plugului nu face nici un efort ca să apese pe plug pentru ca acesta să
pătrundă cât mai adânc în pământ. Iar boii - în loc să facă brazde drepte
- o iau pe arătură şi asta pentru că nu sunt bine îndrumaţi. Cum cred ei că vor obţine o recoltă bogată dacă nu ară cum trebuie?"
- Ai spus cumva că Magiddo era prins cu lanţuri alături de tine?
întrebă surprins Hadan Gula.
- Da. Eram legaţi cu lanţuri de bronz în jurul gâtului şi de picioare.
Lângă el era 2-abado, hoţul de oi. îl cunoscusem în Harroun. La capătul şirului de oameni, se afla un om pe care noi 1-am botezat Piratul pentru că nu ne spusese cum îl cheamă. Bănuiam că era marinar datorită
Daca-ti place cartea cumpar-o! Autorul isi merita bani65i.
tatuajului pe care îl avea pe piept, reprezentând doi şerpi încolăciţi -
tatuaj ce era realizat în maniera marinarilor. Eram legaţi în aşa fel încât să formăm rânduri de câte patru oameni.
- Ai purtat lanţuri ca sclavii? întrebă Hadan Gula, fără să-i vină să
creadă ce auzea.
- Nu ţi-a spus bunicul tău că am fost cândva sclav?
- Vorbea adesea de tine, dar niciodată nu a pomenit ceva despre asta.
- Era un om căruia îi puteai împărtăşi cele mai tainice secrete. Şi în tine pot avea încredere, nu-i aşa? spuse Sharru Nada, privindu-1 fix în ochi.
- Voi păstra tăcerea precum un mormânt, dar sunt uimit de tot ce-mi spui. Cum ai ajuns să fii sclav?
- Oricine poate ajunge sclav, răspunse Sharru Nada, dând din umeri. Jocurile de noroc şi berea din orz au fost cele care mi-au distrus viaţa. Am fost victima imprudenţelor comise de fratele meu. într-o ceartă stupidă, el şi-a ucis prietenul. Tata, în disperarea lui de a-1 salva pe fratele meu de pedeapsa care îl aştepta, m-a „amanetat" văduvei prietenului ucis de fratele meu. Când tata nu a putut să adune suma necesară eliberării mele, ea - în dorinţa-i de răzbunare - m-a vândut negustorului de sclavi.
- Ce ruşine şi ce nedreptate ţi-a fost dat să înduri! protestă Hadan Gula. Dar spune-mi, cum ai reuşit să-ţi recapeţi libertatea?
- Vom ajunge şi la asta, dar trebuie să luam lucrurile pe rând.
Aşadar, pe când treceam pe lângă ei, plugarii au început să ne ia în batjocură. Unul dintre ei îşi scoase pălăria zdrenţuită şi - făcând o plecăciune în faţa noastră - ne strigă:
„- Bine aţi venit în Babilon, oaspeţi ai regelui! El vă aşteaptă pe zidurile oraşului unde a încins în cinstea voastră un ospăţ fără de seamăn, bogat în cărămizi de lut şi supă de ceapă."
Se înecară apoi cu toţii de râs. Piratul dădu frâu liber mâniei care îl înăbuşea şi începu să-i înjure din tot sufletul.
„- La ce s-au referit când au spus că regele ne aşteaptă pe ziduri?"
- 1-am întrebat eu.
„- La zidurile oraşului spre care ne îndreptăm acum, unde vom căra cărămizi până când nu vom mai putea. Poate că pentru asta vom fi îndemnaţi cu biciul. Dar nu va fi cazul meu, căci îi voi omorî eu primul."
Atunci, Megiddo glăsui:
„- Nu mi se pare că are vreun sens ca stăpânii să-şi bată sclavii harnici până când aceştia îşi dau ultima suflare. Stăpânii îi apreciază pe sclavii muncitori şi îi tratează cu blândeţe."
„- Dar cine vrea să muncească până la ultima suflare?" întrebă
Zabado. „Plugarii aceia sunt inteligenţi. Ei nu-şi rup spinarea muncind pe brânci. Doar lasă impresia că fac acest lucru."
„- Nu poţi să scapi de pedeapsa ce ţi se cuvine dacă te eschivezi de la muncă" - protestă Megiddo. „Dacă ari un hectar de pământ, atunci nu ţi-ai irosit ziua de pomană, iar stăpânul tău este mulţumit de munca ta. Dar dacă ari doar o jumătate de hectar, atunci înseamnă că te eschivezi de la muncă. Eu nu mă eschivez. Mie îmi place să muncesc şi îmi place să fac o treabă cât mai bună, căci munca este cel mai bun prieten al meu. Ea mi-a oferit lucrurile cele mai valoroase pe care le-am avut în viaţa mea -
gospodăria, cirezile de vaci, recoltele, totul."
„- Da, şi unde sunt acum toate aceste lucruri de valoare?" - întrebă
Daca-ti place cartea cumpar-o! Autorul isi merita bani66i.
Zabado în batjocură. „Cred că faci o treabă mult mai bună dacă ştii cum să
