„- Iată cum vom face!", spuse el. „Vei vinde două prăjituri pentru o centimă, iar jumătate din acest câştig îmi revine mie pentru plata făinii, a mierii şi a lemnelor necesare pregătirii prăjiturilor. Cealaltă jumătate o vom împărţi în mod egal."
Am fost extrem de încântat de oferta lui generoasă prin care puteam să-mi păstrez o pătrime din vânzări. Am muncit atunci până târziu în noapte ca să modelez o tavă pe care aveam să-mi etalez prăjiturile. Nana-naid mi-a oferit câteva dintre veşmintele sale ponosite, pe care Swasti le-a cusut şi le-a spălat ca să arate cât mai frumos cu putinţă. A doua zi, am copt mai multe prăjituri cu miere. Arătau extraordinar de apetisante pe tăviţa mea atunci când am ieşit pe stradă, lăudându-mi marfa în gura mare. La început, nimeni nu păru să-mi acorde atenţie şi o dezamăgire fără
seamăn puse stăpânire pe mine. Nu m-am dat însă bătut, iar mai târziu -
când oamenilor U s-a făcut foame - prăjiturile au început să se vândă, tăviţa mea golindu-se în curând, Nana-naid a fost încântat de succesul meu şi mi-a plătit bucuros partea ce mi se cuvenea. Eram atât de fericit de monedele care îmi zornăiau vesele în pungă! Megiddo avusese dreptate când spusese ca stăpânul apreciază munca sârguincioasă depusă de sclavii săi. în seara aceea, m-am lăsat îmbătat de succesul meu, încât - neputând Daca-ti place cartea cumpar-o! Autorul isi merita bani 69i.
dormi deloc - am încercat să-mi imaginez cât aş putea câştiga într-un an şi de câţi ani aş avea nevoie ca să-mi cumpăr libertatea. Continuând să-mi vând prăjiturile în fiecare zi, mi-am făcut în curând clienţi fideli. Unul dintre aceştia era chiar bunicul tău - Arad Gula. El era negustor de covoraşe, pe care le vindea gospodinelor, călătorind în acest scop de la un capăt al oraşului la celălalt, însoţit fiind de un măgăruş ce-i căra marfa şi de un sclav negru ce avea grijă de el. Obişnuia să cumpere două prăjituri pentru el şi două pentru sclavul lui, zăbovind mereu în drumurile lui ca să
vorbească cu mine. într-o bună zi, bunicul tău mi-a spus ceva ce nu voi uita niciodată:
„- Îmi plac prăjiturile tale, băiete, dar mai mult îmi place felul în care le vinzi. Spiritul de afaceri cu care eşti înzestrat te va conduce departe în drumul tău spre succes."
Dar cum ai putea să înţelegi tu, Hadan Gula, ce-au însemnat aceste cuvinte de încurajare pentru un sclav aflat la începuturile vieţii, pierdut într-un oraş imens, ce se lupta cu toată puterea sa ca să găsească o cale de scăpare din această stare cumplită de umilinţă în care îl aruncase destinul cel nedrept? Dar - o dată cu trecerea timpului - bănuţii au început să se adune în punga mea. îi auzeam cum zornăie veseli la cingătoare şi simţeam cum punga mea se îngreuna pe zi ce trecea. Munca se dovedea a fi cel mai bun prieten al meu, aşa cum spusese Megiddo. Eu eram fericit, dar Swasti era îngrijorată.
„- Mi-e teamă că stăpânul tău petrece prea mult timp în casele unde se organizează jocuri de noroc", spunea ea.
Într-o bună zi, am avut marea bucurie să-1 întâlnesc pe stradă pe bunul meu prieten Megiddo. Era însoţit de trei măgăruşi cu ajutorul cărora ducea legume la piaţă.
„- O duc foarte bine", îmi spuse el. „Stăpânul meu îmi apreciază
munca şi din această cauză m-a însărcinat cu mai multe misiuni importante. Mă ocup de afacerile sale care presupun în primul rând vânzarea fructelor şi legumelor la piaţă. Familia mea se va reîntregi în curând datorită generozităţii sale extraordinare. Munca mă ajută să scap de mizeria în care decăzusem. Ea mă va ajuta într-o zi să-mi recapăt libertatea şi să am din nou gospodăria mea, aşa cum am avut cândva."
Şi astfel, nisipul din clepsidra mea se scurgea neîntrerupt, iar Nana-naid mă aştepta - mereu nerăbdător - să-şi încaseze partea lui din câştigul pe care îl realizam în fiecare zi. Mă îndemna, de asemenea, să-mi vând produsele şi în alte pieţe ca să-mi măresc vânzările. Adesea, ieşeam din oraş ca să-mi vând prăjiturile paznicilor sclavilor ce lucrau la ridicarea zidurilor Babilonului. Uram să ajung din nou în locurile acelea cumplite, dar paznicii se dovedeau nişte clienţi fideli şi generoşi, într-o zi, am fost surprins să-1 văd pe Zabado umplându-şi coşul cu cărămizi.
Era cumplit de slab şi mergea încovoiat sub povara pe care trebuia s-o care în spinare. Trupul purta peste tot însemnele dureroase ale bicelor nemiloase. Sufletul mi s-a umplut de milă la priveliştea aceea atât de jalnica şi am încercat să-i mai îndulcesc puţin viaţa, dăruindu-i o prăjitură pe care a înfulecat-o într-o clipă cu pofta unui animal flămând.
Văzându-i însă ochii înfometaţi şi lacomi, am luat-o la fugă înainte de a-mi smulge tava din mână.
„- De ce munceşti atât de mult?" - m-a întrebat într-o bună zi Arad Gula.
El mi-a pus aceeaşi întrebare pe care mi-ai pus-o şi tu astăzi, îţi aminteşti? I-am povestit ce-mi spusese Megiddo despre muncă şi cum Daca-ti place cartea cumpar-o! Autorul isi merita bani 70i.
aceasta se dovedea a fi cel mai bun prieten al meu. I-am arătat cu mândrie punga mea cu gologani şi i-am explicat cum reuşeam să-i strâng ca să-mi cumpăr libertatea.
,,- Când vei fi liber, ce vei face?" mă întrebă el.
„- Vreau să devin negustor" - i-am răspuns eu.
Şi atunci mi-a mărturisit ceva ce n-aş fi putut niciodată bănui:
„- Tu nu ştii, dar şi eu sunt sclav. Am încheiat însă un parteneriat cu stăpânul meu."
- Opreşte-te! strigă Hadan Gula. Nu vreau sa ascult nişte minciuni care nu fac altceva decât să-mi defăimeze bunicul. Nu a fost niciodată
sclav, continuă el spumegând de furie.
Sharru Nada îşi păstră calmul.
- Îl apreciez peste măsură pentru că a reuşit să depăşească
necazurile vieţii şi să devină un cetăţean de onoare al oraşului Damasc.
Oare tu, nepotul lui, eşti plămădit din acelaşi aluat? Ai curajul să înfrunţi adevărul sau preferi să trăieşti învăluit în iluzii false?
Hadan Gula îi răspunse cu o voce gâtuită de emoţie:
- Bunicul meu a fost iubit de toată lumea. Nenumărate au fost faptele sale de ispravă. Când foametea ameninţa să distrugă Damascul, nu el a fost cel care a cumpărat grâne din Egipt le-a adus la Damasc şi le-a împărţit tuturor locuitorilor oraşului ca nimeni să nu moară de foame? Iar tu spui acum că n-a fost altceva decât un sclav din Babilon, demn de dispreţul tuturor.
- Dacă ar fi rămas sclav în Babilon, atunci ar fi fost demn de dispreţul tuturor, dar - când prin propriile lui eforturi - a devenit un om de seamă în Damasc, zeii i-au iertat greşelile şi i-au dăruit respectul lor neţărmurit, răspunse Sharru Nada. După ce mi-a spus că era sclav - continuă Sharru Nada - mi-a explicat cât de nerăbdător fusese să-şi recapete libertatea.
Acum, când avea banii necesari pentru asta, sufletul îi era tulburat de nenumărate incertitudini. Nu mai avea nici un câştig de pe urma vânzărilor sale şi se temea să plece de sub aripa ocrotitoare a stăpânului său. Eu am protestat imediat împotriva acestor incertitudini, spunându-i:
„- Nu te mai gândi la stăpânul tău! încearcă să trăieşti din nou sentimentul extraordinar al libertăţii! Gândeşte şi acţionează ca un om liber! Stabileşte-ţi dorinţele pe care vrei să ţi le îndeplineşti în viaţă, iar munca te va ajuta să le transformi în realitate!"
Mi-a spus apoi că îmi era recunoscător pentru că îl făcusem să
priceapă că în sufletul lui sălăşluia spiritul unui laş, nu al unui învingător2, într-o zi, am trecut din nou de porţile oraşului şi am fost surprins să descopăr foarte mulţi oameni adunaţi acolo. Când am întrebat pe cineva ce se întâmplase, acesta mi-a răspuns:
,,- Cum, nu ai auzit? Un sclav fugar, care a ucis un om din garda regală, a fost prins şi astăzi va fi pedepsit pentru crima sa. Va fi biciuit până îşi va da ultima suflare. Regele însuşi va fi prezent la execuţie."
Mulţimea era atât de compactă lângă locul execuţiei încât nu am îndrăznit să mă apropii mai mult de teamă ca nu cumva tava mea cu prăjituri să se răstoarne. De aceea, m-am urcat pe zidul neterminat ca să pot vedea scena peste mulţimea adunată acolo. Am avut noroc să-1
văd pe Nabucodonosor în carne şi oase, ce venea în carul său de aur. Nu mai văzusem nicicând în viaţa mea atâta grandoare, atâtea falduri şi veşminte din fir de aur şi catifea. Nu vedeam locul execuţiei, dar auzeam ţipetele sărmanului sclav. Mă întrebam cum era posibil ca un om atât de nobil ca regele nostru să asiste la o suferinţă atât de Daca-ti place cartea cumpar-o! Autorul isi merita bani 71i.
cumplită fără să facă nimic, dar când 1-am auzit râzând şi glumind cu nobilii săi, mi-am dat seama că era un om crud şi am înţeles de ce li se impuneau sarcini complet inumane sclavilor ce lucrau la ridicarea zidurilor oraşului. După ce sclavul a murit, trupul i-a fost legat de un 2 Existenţa sclavilor din vechiul Babilon, oricât de contradictoriu ne-ar părea acest fapt, era strict stabilită prin lege. De exemplu, un sclav putea să deţină orice fel de proprietăţi, putând avea în subordinea sau alţi sclavi asupra cărora stăpânul său nu avea nici un drept. Sclavii se puteau căsători cu oamenii liberi.
Copiii mamelor libere erau la rândul lor liberi. Cei mai mulţi dintre negustorii din Babilon erau sclavi, darîncheiau parteneriate cu stăpânii lor, devenind astfel nişte oameni bogaţi ce se bucurau de propriile lordrepturi de neîcălcat
