VIII. Negustorul de cămile din Babilon
IX. Tăbliţele de argilă din Babilon
X. Cel mai norocos om din Babilon
XI. Câteva date istorice despre Babilon
Banii sunt măsura succesului teluric.
Banii îţi oferă cele mai mari bucurii pe care le poţi găsi pe pământ.
Banii devin o achiziţie uşoară pentru cei care înţeleg legile atât desimple care îi guvernează.
Banii sunt guvernaţi astăzi de aceleaşi legi care îi guvernau şi atuncicând oameni prosperi forfoteau pe străzile Babilonului - cu şase mii deani în urmă.
I. Omul care dorea aurul
Bansir, meşterul de care din Babilon, era cuprins de o deznădejde fără margini. Stând pe zidul scund care îi înconjura proprietatea, îşi privea cu tristeţe casa şi atelierul în care se vedea un car neterminat.
Soţia lui apărea des în pragul casei. Privirile pe care i le arunca pe furiş îi aminteau că „vistieria" casei era aproape goală, iar el ar fi trebuit să fie în atelier, încercând să termine carul la care lucra, să-1 retuşeze, să-1 vopsească, să-1 lustruiască şi să întindă pielea peste roţi astfel încât să poată fi livrat la timp clientului bogat.
Cu toate acestea, el continua să-şi odihnească trupul musculos sprijinindu-se de zid. Gândurile sale se luptau cu o problemă căreia nu-i găseau nici un răspuns. Razele fierbinţi ale soarelui tropical, obişnuit acestei văi a Eufratului, îl ardeau fără milă. Pe frunte îi apăruseră
broboane de sudoare ce se pierdeau neobservate în părul des acoperindu-i pieptul.
Dincolo de casa lui, tronau semeţe zidurile înalte, terase, care înconjurau palatul regelui. Alături, despicând parcă în două cerul senin, se înălţa turnul Templului din Bel. Umbrită de atâta grandoare, îşi făcea apoi apariţia căsuţa lui, înghesuită printre multe alte căsuţe mai puţin îngrijite şi curate. Căci asta era Babilonul - o îmbinare de grandoare şi mizerie, de bogăţie ameţitoare şi sărăcie deplorabilă, toate trăind sub Daca-ti place cartea cumpar-o! Autorul isi merita ban 3 ii.
zidurile de apărare ale oraşului.
În spatele lui, dacă s-ar fi întors să privească, ar fi văzut carele celor bogaţi ciocnindu-se de negustori încălţaţi în sandale, dar şi de cerşetori desculţi. Chiar şi oamenii avuţi erau nevoiţi să păşească prin noroi pentru a face loc şirului nesfârşit de sclavi, ce cărau - fiecare în parte - câte un burduf din piele de capră plin cu apă pentru grădinile suspendate ale regelui.
Bansir era însă prea cufundat în gândurile lui ca să mai audă sau să mai observe această zarvă de nedescris, nelipsită dintr-un oraş peste măsură de aglomerat. Sunetele binecunoscute ale corzilor unei lire îl treziră brusc din reverie. Se întoarse pentru a fi întâmpinat de chipul zâmbitor al celui mai bun prieten al său - Kobbi, muzicianul.
- Fie ca zeii să se arate generoşi cu tine, bunul meu prieten! îşi începu Kobbi salutul său complicat. Dar se pare că ei au fost deja generoşi cu tine de vreme ce nu mai trebuie să munceşti. Mă bucur pentru norocul tău. Mai mult, mi-ar plăcea chiar să-1 împart cu tine. Ţi-aş fi îndatorat dacă din punga ta doldora de bani - căci cu siguranţă aşa stau lucrurile de vreme ce nu te afli în atelier - mi-ai putea împrumuta doar doi umili shekeli până după petrecerea nobililor de astă-seară. Nu le vei simţi lipsa până când ţi-i voi înapoia.
- De aş avea doi shekeli, răspunse Bansir cu tristeţe, nimănui nu i-aş împrumuta - nici măcar ţie, cel mai bun prieten al meu; căci ei ar fi averea mea - singura mea avere. Şi nimeni nu-şi împrumută toată
averea, nici măcar celui mai bun prieten.
- Ce spui? întrebă Kobbi surprins peste măsură. Nu ai nici un shekel în buzunar, dar stai ca o statuie, rezemat de zid? De ce nu termini carul la care lucrezi? Cum îţi poţi câştiga altfel existenţa nobilă?
Asta nu-ţi stă în fire, prietene. Unde este energia ta fără margini? Ce te tulbură? Zeii au abătut asupra ta necazuri?
- Un chin trimis de zei, cu siguranţă asta este, încuviinţă Bansir.
Totul a început cu un vis, un vis fără sens, în care eram un om cu stare.
De cingătoarea mea atârna o pungă doldora de bani. Aveam shekeli pe care îi aruncam cu generozitate cerşetorilor; aveam monede de argint cu care cumpăram podoabe scumpe pentru soţia mea şi îmi satisfăceam toate poftele inimii; aveam monede de aur ce-mi asigurau viitorul şi îmi spuneau să nu-mi fie teamă să cheltuiesc argintul. Eram copleşit de un sentiment extraordinar de împlinire. Nu mai eram prietenul pe care îl ştii, cocoşat de muncă. Şi nici soţia mea nu mai era împovărată de griji şi nesomn, iar chipul ei trăda o fericire fără margini. Era din nou fecioara cu ochii numai zâmbet pe care o ştiam în zorii căsniciei noastre.
- Un vis frumos, într-adevăr, spuse Kobbi. Dar de ce un sentiment atât de plăcut, cum este cel pe care ţi 1-a stârnit fără-ndoială visul, te-a preschimbat într-o statuie posomorâtă?
- De ce, într-adevăr? Pentru că - atunci când m-am trezit şi mi-am amintit cât de goală îmi este punga - am fost cuprins de un sentiment de revoltă. Hai să vorbim despre asta împreună, căci - aşa cum spun marinarii - ne aflăm amândoi pe aceeaşi barcă! Când eram copii, am mers împreună la preoţi ca să le deprindem înţelepciunea. Când eram băieţandri, împărtăşeam plăcerile vieţii. Când am devenit adulţi, am fost mereu prieteni de nedespărţit. Eram mulţumiţi de viaţa pe care o duceam. Eram fericiţi să muncim mult şi să ne cheltuim agoniseala pe nimicuri. Am câştigat destul de mult în anii care au trecut, dar bucuriile Daca-ti place cartea cumpar-o! Autorul isi merita ban 4 ii.
pe care le aduce averea adevărată - ei bine, la ele nu putem decât visa!
Suntem oare noi nişte oi proaste? Trăim în cel mai bogat oraş din lume.
Călătorii spun că nici un alt oraş nu-1 ajunge în belşug şi frumuseţe, în jurul nostru vedem multă bogăţie, dar noi nu avem nimic. După o viaţă
de muncă, tu, prietene, ai o pungă goală şi vii la mine ca să-mi spui:
„Mi-ai putea împrumuta doar doi umili shekeli până după petrecerea nobililor de astă-seară?" Şi eu ce-ţi răspund? îţi spun oare „Iată punga mea! Serveşte-te cât ai nevoie!"? Nicidecum. Recunosc în schimb că
punga mea este la fel de goală ca şi a ta. Ce se întâmplă? De ce nu reuşim să agonisim aur şi argint ca să ne putem cumpăra după voia inimii merinde şi haine? Şi mai gândeşte-te la copiii noştri! continuă Bansir. Oare nu vor urma şi ei paşii părinţilor? Oare şi ei, şi familiile lor, şi copiii copiilor lor vor trăi înconjuraţi de munţi de aur, dar - ca şi noi - se vor mulţumi să
bea lapte de capră şi să mănânce terci de ovăz?
- Niciodată, de când te ştiu, n-ai mai spus vorbe ca acestea, Bansir, spuse Kobbi uimit.
- Pentru că niciodată n-am gândit ca acum, Din zori până seara târziu, am lucrat din greu ca sa construiesc cele mai frumoase care din lume, sperând în sinea mea că zeii îmi vor recunoaşte într-o buna zi meritele şi vor pogorî asupra mea bunăstarea visată. Dar n-au făcut niciodată asta. Şi-mi dau seama acum că nici nu o vor face vreodată. De aceea, inima-mi plânge. Căci eu vreau să fiu un om cu stare. Vreau să am pământuri şi cirezi de vite, haine scumpe şi o pungă doldora de bani. Sunt dornic să muncesc din greu pentru toate aceste lucruri, punându-mi la treabă mâinile, spatele şi mintea, dar vreau ca munca mea să fie recunoscută. Ce se întâmplă cu noi - te întreb eu încă o dată? De ce nu ne putem bucura şi noi de plăcerile vieţii din care se înfruptă cei bogaţi?
- O, de-aş şti răspunsul!... spuse Kobbi. Nici eu nu sunt mai mulţumit decât tine. Câştigul pe care lira mi 1-a asigurat cândva s-a dus de mult.
Trebuie adesea să caut soluţii ca familia mea să nu moară de foame. Iar inima-mi tânjeşte de multă vreme după o liră mai mare ce m-ar putea ajuta să dau viaţă cântecelor ce sufletul mi-1 tulbură. Cu un instrument ca acela, degetele mele ar naşte o muzică vrăjită, cum nici măcar regele n-a auzit vreodată.
- O liră ca aceea tu ar trebui să ai. Nici un om din Babilon nu ar putea s-o facă să vibreze mai bine ca tine. Nu ai tulbura numai sufletul regelui, ci şi pe al zeilor înşişi. Dar cum ai putea să faci rost de ea dacă amândoi suntem la fel de săraci precum sclavii regelui? Iată semnalul! Uite că vin!
El arătă apoi coloana lungă de oameni pe jumătate dezbrăcaţi, ce înaintau cu greu pe străzile înguste ale oraşului, copleşiţi de greutatea burdufurilor cu apă.
