Şi aşa, Arkad află cum îşi câştiga existenţa fiecare elev al său. După ce îşi epuiza întrebările legate de acest subiect, spuse:
- Vedeţi, aşadar, elevii mei, că există multe meserii care vă permit să
câştigaţi bani. F
iecare dintre aceste meşteşuguri este un izvor de aur , din care trebuie să vă rezervaţi o anumită sumă numai pentru voi. Aşadar, o parte mai mică sau mai mare din acest izvor - în funcţie de posibilităţile voastre -
vă ajunge în pungă. Nu-i aşa?
Elevii săi dădură din cap în semn că da.
- Atunci, continuă Arkad, dacă fiecare dintre voi vrea să-şi clădească o avere solidă, nu este oare înţelept să pornească de la această sumă pe care stabileşte s-o pună deoparte?
Ei îl încuviinţară din nou.
Apoi, Arkad se întoarse spre un bărbat cu o înfăţişare umilă, care spusese că îşi câştiga existenţa vânzând ouă.
- Dacă în fiecare dimineaţă pui într-un coş 10 ouă şi iei din el în fiecare seară câte 9 ouă, ce se întâmplă în final?
- Coşul va deveni cu timpul neîncăpător.
- De ce?
- Pentru că, în fiecare zi, pun cu un ou mai mult decât iau. Arkad se întoarse spre clasă şi întrebă zâmbind:
- Există cineva de aici care are într-adevăr punga goală? Elevii săi se amuzară copios de gluma lui Arkad şi începură să-şi vânture pungile prin clasă.
- Bine, continuă el, acum am să vă spun care este primul leac împotriva sărăciei. Trebuie să faceţi exact ceea ce i-am sugerat vânzătorului de ouă.
Daca-ti place cartea cumpar-o! Autorul isi merita bani16i.
Din fiecare zece monede pe care le puneţi în pungă, nu trebuie să scoateţi mai mult de nouă. Punga voastră va începe astfel să se îngraşe, iar greutatea ei vă va provoca o plăcere deosebită şi sufletul vi se va umple de satisfacţie. Nu luaţi în derâdere ce vă spun doar pentru că vi se pare extraordinar de simplu! Adevărul este întotdeauna simplu. V-am promis că
vă voi spune cum mi-am clădit averea. Aşa am început şi eu - cu o pungă
goală, pe care o blestemam pentru că nu-mi împlinea dorinţele. Dar am început apoi să scot din ea doar nouă monede din cele zece pe care le depuneam acolo, iar punga mea a început astfel să se îngraşe. Şi aşa se va întâmpla şi cu pungile voastre. Am să vă dezvălui acum un adevăr ciudat, pe care nu vi-1 pot însă explica. Când am început să pun mai multe monede deoparte, trebuie să mărturisesc că nu le-am simţit lipsa. Am reuşit să mă descurc ca şi până atunci, fără să fiu deloc strâmtorat. Şi apoi, monedele parcă găseau singure drumul spre punga mea. Cu siguranţă că zeii au dat o lege prin care aurul îşi găseşte mult mai uşor drumul spre cel care îşi păstrează cu fidelitate o anumită parte din câştig. Şi reciproca este valabilă
- aurul îl evită pe cel a cărui pungă este mereu goală. De ce v-aţi bucura mai mult? De micile plăceri ale vieţii, cum ar fi o bijuterie, un veşmânt rafinat, podoabe scumpe, bucate alese - lucruri care se duc adesea pe apa sâmbetei? Sau v-aţi bucura de lucrurile cu adevărat practice, cum sunt aurul, pământurile, cirezile, marfa pentru negoţ sau investiţiile care vă
aduc un venit permanent? Monedele pe care le luaţi din pungă vă oferă
lucrurile din prima categorie. Monedele pe care le lăsaţi în pungă vă oferă
lucrurile din cea de-a doua. Acesta este, dragii mei elevi, primul leac pe care 1-am descoperit împotriva sărăciei: „Din cele zece monede pe care le pun deoparte, cheltuiesc doar nouă”. Discutaţi pe larg despre acest subiect, iar dacă cineva consideră că nu este adevărat, vom dezbate obiecţiile mâine, la următoarea noastră întâlnire.
Al doilea leac
Controlaţi-vă cheltuielile!
- Unii dintre voi, dragii mei elevi, m-aţi întrebat următorul lucru:
„Cum poţi păstra o zecime din tot ce câştigi, când câştigul în sine nu-ţi ajunge nici măcar pentru cheltuielile vitale?"
Aşa îşi începu Arkad pledoaria în cea de a doua zi de curs.
- Câţi dintre voi aveau ieri punga goală?
- Toţi, răspunseră elevii într-un glas.
- Cu toate acestea, nu toţi câştigaţi la fel. Unii câştigă mai mult decât alţii. Unii au familii mai numeroase pe care trebuie să le întreţină.
Cu toate acestea, pungile voastre erau la fel de goale. Şi acum am să vă
spun un adevăr cu totul neobişnuit: lucrurile pe care noi le numim „cheltuieli vi
tale” ajung întotdeauna să ne egaleze câştigul - dacă nu luăm măsurile necesare. Nu trebuie să confundaţi cheltuielile vitale cu dorinţele voastre. Nutrim cu toţii dorinţe pe care agoniseala noastră nu le poate satisface, astfel încât aceasta se duce adesea pe apa sâmbetei. De aceea, trebuie să vă stăviliţi multe dorinţe complet inutile. Toţi oamenii sunt copleşiţi de dorinţe pe care nu le pot împlini. Doar pentru că sunt un om bogat, credeţi că îmi satisfac fiecare dorinţă care îmi trece prin minte? Este o idee complet falsă. Timpul meu are şi el nişte limite, ca şi puterea sau distanţa pe care o pot străbate peste mări şi ţări. De asemenea, există anumite restricţii şi în ceea ce priveşte bucatele pe Daca-ti place cartea cumpar-o! Autorul isi merita bani 17i.
care le mănânc. Până şi savoarea vieţii are şi ea limitele ei. Aşa cum buruienile cresc pe orice teren lăsat în paragină, tot aşa dorinţele prind rădăcini în sufletul oamenilor ori de câte ori există speranţa ca ele să fie împlinite. Dorinţele noastre sunt nelimitate, dar cele pe care trebuie într-adevăr să le realizăm sunt foarte puţine. Analizaţi-vă cu atenţie modul d
e viaţă! Căci acolo veţi găsi anumite cheltuieli ce pot fi reduse s au eliminate definitiv, învăţaţi să apreciaţi fiecare monedă pe care o cheltuiţi!
De aceea, alegeţi cu grijă lucrurile pe care doriţi să le cumpăraţi! Triaţi-le pe cele care sunt realmente necesare şi mai adăugaţi-le pe listă pe cele pe care le puteţi achiziţiona cu ajutorul celor nouă monede puse la bătaie!
Tăiaţi-le pe restul şi consideraţi-le doar nişte dorinţe inutile, cărora nu merită să le mai acordaţi atenţie! Realizaţi-vă apoi cheltuielile necesare! Nu trebuie să vă atingeţi însă de monedele care vă îngraşă punga. Aceasta trebuie să fie cea mai mare dorinţă a voastră - de a vă limita cheltuielile la posibilităţile pe care le aveţi, fără să puneţi la bătaie micuţa comoară din pungă. Căci ea vă va umple - puţin câte puţin - punga ce acum vă este goală.
La aceste cuvinte, unul dintre elevi, ce purta un veşmânt cu nuanţe de roşu şi auriu, se ridică în picioare şi spuse:
- Eu sunt un om liber. Cred că este dreptul meu să mă bucur de plăcerile pe care mi le oferă viaţa. De aceea, nu sunt deloc de acord cu ideea sclavagistă de a-mi conduce viaţa în funcţie de o sumă fixă de bani.
