Nu, nu spun toate acestea şi nici nu le fac. Când îmi stabilesc un ţel, îl duc la bun sfârşit. De aceea, am grijă să nu-mi stabilesc ţeluri greu de împlinit, pentru că iubesc timpul liber.
Apoi, un alt prieten luă cuvântul şi spuse:
- Dacă tot ceea ce spui tu este adevărat şi simplu, după cum încerci să ne convingi, dacă toţi oamenii ar avea succes, atunci nu s-ar mai putea bucura cu toţii de o avere prea mare, căci nu le-ar ajunge tuturor.
- Averea creşte oriunde oamenii îşi descătuşează izvoarele de energie, răspunse Arkad. Dacă un om bogat îşi construieşte un palat nou, aurul pe care îl cheltuieşte este oare irosit în zadar? Nicidecum.
Căci muncitorii se bucură de el, artistul se bucură de el, cum se bucură
şi cărămidarul. Şi toţi cei care participă la construirea palatului se bucură de aurul cheltuit. Iar când palatul este terminat, oare valoarea lui nu acoperă toate cheltuielile? Iar terenul pe care este construit nu valorează mai mult tocmai datorită prezenţei palatului acolo? Şi acelaşi lucru nu este oare valabil şi pentru terenurile învecinate? Bogăţia poate creşte într-un mod miraculos. Nimeni nu-i poate măsura limitele. Oare nu fenicienii sunt cei care au construit oraşe măreţe pe coaste pustii datorită averilor pe care le adunau făcând comerţ pe mare?
- Atunci, ce ne sfătuieşti să facem ca să ne îmbogăţim? întrebă un alt prieten. Anii trec, noi nu mai suntem tineri şi nu avem nimic pus deoparte.
- Vă sfătuiesc să urmaţi învăţăturile lui Algamish şi să vă spuneţi:
„Trebuie să păstrez o parte din tot ce câştig." Spuneţi asta în fiecare dimineaţă când vă treziţi! Spuneţi-o la miezul zilei! Spuneţi-o şi noaptea!
Spuneţi-o în fiecare clipă din viaţa voastră până când cuvintele vi se întipăresc în memorie ca nişte litere de foc. Lăsaţi-vă dominaţi de puterea cuvintelor! Sorbiţi-le şi îmbătaţi-vă cugetul cu ele! Apoi, începeţi să puneţi deoparte atât cât vi se pare înţelept, dar să nu fie mai puţin de o zecime din câştigul vostru! Renunţaţi la alte cheltuieli dacă este necesar! Dar puneţi mereu deoparte suma stabilită! Veţi descoperi în curând ce sentiment extraordinar vă creează o comoară de care numai voi aveţi dreptul să beneficiaţi. Şi cu cât creşte mai mult, cu atât veţi Daca-ti place cartea cumpar-o! Autorul isi merita bani 12i.
dori să puneţi şi mai mult deoparte. Vă veţi simţi învăluiţi de o bucurie extraordinară de a trăi. Veţi dori să câştigaţi din ce în ce mai mult. Dar pentru asta trebuie să învăţaţi să vă puneţi averea la treabă - să lucreze în favoarea voastră. Transformaţi-o într-un sclav a cărui singură menire este să lucreze pentru voi! Apoi, copiii acestui sclav, dar şi copiii copiilor lui vor lucra şi ei pentru voi. Descoperiţi izvorul de aur ce vă va asigura viitorul! Uitaţi-vă la bătrânii noştri şi gândiţi-vă că nu peste mult timp veţi ajunge ca ei! De aceea, trebuie să vă investiţi comoara cu foarte multă grijă ca să n-o pierdeţi. Câştigurile mari pe care ni le oferă
cămătarii nu sunt altceva decât nişte sirene înşelătoare ce ne ademenesc cu glasurile lor încântătoare în ţinuturile pierzaniei şi ale lacrimilor încărcate de regrete. Trebuie, de asemenea, să vă asiguraţi familia în cazul în care zeii vă cheamă în regatul lor. Pentru acest scop, p
uteţi face întotdeauna provizii, pu nâ
nd deoparte - la intervale regulate - mici
sume de bani. In acest fel, omul prevăzător se asigură că familia sa va dispune în final de o sumă mare, necesară în cazul dispariţiei lui. Cereţi mereu sfaturile unor oameni înţelepţi, al căror obiect de activitate sunt banii! Ei vă vor ajuta să nu cădeţi în aceeaşi capcană în care am căzut eu atunci când i-am încredinţat banii lui Azmur, cărămidarul. Un câştig mic, dar sigur, este de preferat unui risc inutil. Bucuraţi-vă de viaţă cât puteţi de mult! N
u încerca ţi
să exageraţi punând deoparte mai mult decât vă
puteţi permite! Dacă nu puteţi pune deoparte mai mult de o zecime din ce câştigaţi, atunci trebuie să vă mulţumiţi cu atât şi să vă bucuraţi de viaţă cât mai mult posibil. Trăiţi în funcţie de izvorul vostru de aur, fără
să exageraţi cheltuind, dar nici să vă fie teamă să cheltuiţi! Viaţa este frumoasă şi bogată atunci când te bucuri de lucrurile valoroase pe care ţi le oferă.
Prietenii îi mulţumiră pentru sfaturile primite şi porniră spre casele lor. Unii dintre ei erau tăcuţi, pentru că nu înţeleseseră nimic din cuvintele pline de înţelepciune ale lui Arkad. Alţii erau batjocoritori la adresa prietenului lor, considerând că un om atât de bogat cum era Arkad ar fi trebuit să-şi împartă averea cu vechii săi prieteni, mai puţin norocoşi decât el. Dar câţiva dintre ei purtau în priviri o lumină nouă. Ei înţelegeau că motivul pentru care Algamish revenise de câteva ori în camera scribilor îl constituia dorinţa lui de a vedea cum reuşeşte un om să ajungă la lumină, după ce petrecuse timp îndelungat cufundat în beznă. Când a ajuns la lumină, a descoperit că zeii îi rezervaseră un loc printre cei aleşi, un loc pe care nu-1 putea ocupa daca nu era bine pregătit.
Aceşti prieteni au luat hotărârea ca în următorii ani să-1 viziteze cât mai des pe Arkad, care îi primea cu braţele deschise. Le oferea cu generozitate sfaturi şi învăţaturi pline de înţelepciune, aşa cum procedează întotdeauna oamenii cu o vastă experienţă de viaţă. Şi i-a ajutat în cele din urmă să-şi investească economiile cât mai bine cu putinţă, în aşa fel încât să obţină de pe urma lor o dobândă frumoasă şi sigură. Pe de altă parte, aceste investiţii nu presupuneau factori de risc şi nici nu exista pericolul ca ele să nu ofere investitorilor dividendele aferente.Momentul care a marcat o cotitură importantă în viaţa acestor oameni a fost cel în care au priceput adevărul cuvintelor lui Arkad, adevăr pe care Algamish i-1 transmisese lui, iar el - la rândul lui - 1-a împărtăşit prietenilor.
Daca-ti place cartea cumpar-o! Autorul isi merita bani13i.
T
rebuie să păstraţi o parte din
tot ceea ce câştigaţi
III. Cele şapte leacuri împotriva
sărăciei
Gloria Babilonului dăinuie până în ziua de astăzi. Renumele său de cel mai bogat oraş al lumii, scăldat în comori nemaivăzute, a străbătut secole de-a rândul, ajungând până la noi.
Dar nu a fost mereu aşa. Bogăţiile Babilonului sunt rezultatul înţelepciunii poporului său, care a înţeles că primul pas pe care trebuie să-1 facă pentru a deveni un popor bogat este să înveţe tainele îmbogăţirii.
Când bunul rege, Sargon, s-a întors în Babilon după ce şi-a înfrânt duşmanii, pe elamiţi (n.tr.: locuitorii vechiului Elam), el a descoperit că
se confrunta cu o situaţie extrem de gravă. Cancelarul curţii îi oferi regelui următoarele explicaţii:
- După mulţi ani în care oraşul nostru a cunoscut o înflorire extraordinară datorită canalelor de irigaţie şi templelor măreţe închinate zeilor, acum - pentru că aceste lucrări sunt terminate - se pare că
oamenii nu mai pot să se întreţină. Muncitorii nu mai au de lucru.
Negustorii nu-şi mai vând mărfurile. Ţăranii nu-şi mai pot vinde produsele. Iar oamenii nu mai au aur ca să-şi cumpere mâncare.
- Dar ce-au făcut cu aurul pe care 1-am cheltuit pentru realizarea acestor îmbunătăţiri masive ale oraşului? întrebă regele.
- Mă tem că a ajuns în mâinile celor câţiva bogătaşi care stăpânesc oraşul nostru, răspunse cancelarul. S-a scurs printre degetele oamenilor noştri cu rapiditatea cu care se scurge laptele de capră prin strecurătoare.
Acum - pentru că izvorul de aur a secat - poporul nostru a descoperit că şi agoniseala lui s-a dus pe apa sâmbetei.
Regele deveni gânditor timp de câteva minute. Apoi, întrebă:
- Dar de ce au reuşit doar câţiva oameni să pună mâna pe tot aurul nostru?
- Pentru că au ştiut cum să procedeze, răspunse cancelarul. Nu poţi condamna pe cineva pentru succesul pe care îl are doar pentru că a ştiut cum să-1 obţină. Şi nici nu poţi - prin puterea pe care o ai - să-i iei unui om averea ce-i aparţine de drept şi s-o dai unui om nevolnic.
