Daca-ti place cartea cumpar-o! Autorul isi merita ban7 ii.
- Când eram tânăr - continuă el - m-am gândit care sunt lucrurile care conferă vieţii fericire şi împlinire. Şi am înţeles că numai o avere imensa ţi le poate dărui. Averea înseamnă putere. Multe lucruri devin posibile dacă
eşti bogat. Iţi poţi împodobi casa cu cele mai frumoase şi mai rafinate piese de mobilier. Poţi călători peste mări şi ţări. Te poţi înfrupta din cele mai alese bucate ale lumii. Poţi cumpăra cele mai frumoase bijuterii din aur şi pietre preţioase. Poţi chiar construi temple măreţe închinate zeilor. Poţi face toate aceste lucruri, dar şi multe altele, în care poţi găsi frumuseţe şi împlinire sufletească. In momentul în care mi-am dat seama de acest lucru, m-am hotărât să cer vieţii partea mea din toate aceste bunătăţi. Nu aveam de gând să stau deoparte şi să-i privesc cu invidie pe toţi cei care se bucură
de ele. Nu aveam de gând să mă mulţumesc cu straie ieftine sau cu statutul de om sărac. Dimpotrivă, aveam de gând să mă înfrupt din tot sufletul din aceste bunătăţi ale vieţii. Fiind, după cum bine ştiţi, fiul unui negustor umil şi făcând parte dintr-o familie numeroasă, fără speranţa de a primi într-o bună zi vreo moştenire şi pentru că nu eram înzestrat - aşa cum bine aţi spus - cu un talent deosebit sau cu o inteligenţă ieşită din comun, am priceput că pentru a-mi împlini dorinţa aveam nevoie de timp şi studiu îndelungat. Cât priveşte timpul, noi îl avem cu toţii din belşug. Voi 1-aţi irosit însă fără rost. Nu aveţi nimic cu care să vă mândriţi - cu excepţia familiilor voastre. Cât priveşte studiul, oare nu ne-a spus învăţătorul nostru înţelept că învăţăturile sunt de două feluri? Unul presupune cunoştinţele pe care le are deja, pe care le-am învăţat şi pe care le ştim, iar celălalt presupune cunoştinţele pe care nu le avem, dar pe care trebuie să le posedăm. M-am hotărât astfel să descopăr cum să mă îmbogăţesc, iar când am descoperit, mi-am făcut din asta un ţel în viaţă. Căci nu este oare un lucru înţelept să te bucuri de plăcerile vieţii în acest loc luminat de soare, ţinând seama de faptul că durerea va pogorî oricum asupra noastră când ne vom începe călătoria prin lumea spiritelor? Mi-am găsit apoi de lucru ca scrib, scrijelind zi de zi, săptămână după săptămână, lună după lună, tăbliţele de argilă, notând cu grijă fiecare însemnare în parte. Cu toate acestea, punga mea era mereu goală. Toată agoniseala mea se ducea pe merinde, straie şi ofrande pentru zei. Dar hotărârea mea de a reuşi în viaţă
nu m-a părăsit nici o clipă. Şi, într-o bună zi, Algamish, cămătarul, veni la casa învăţătorului unde lucram şi îmi ordonă să fac o copie după Legea a noua, spunându-mi:
- Trebuie să fie gata peste două zile, iar dacă îţi faci treaba cum trebuie, îţi voi da două monede de aramă.
Am muncit cât am putut de mult, dar legea era lungă, iar când Algamish a venit s-o ia, eu nu reuşisem încă s-o termin. Era furios, iar dacă
aş fi fost sclavul lui, m-ar fi bătut crunt, fără îndoială. Dar ştiind că
învăţătorul nu-1 va lăsa să-mi facă rău, am prins curaj şi i-am spus:
- Algamish, eşti un om foarte bogat. Spune-mi cum pot să devin şi eu bogat şi voi scrijeli toată noaptea pe tăbliţa de argilă pentru ca la răsăritul soarelui treaba să fie terminată.
El îmi zâmbi şi îmi răspunse:
- Trebuie să recunosc că eşti obraznic, dar mă-nvoiesc. In noaptea aceea am lucrat din greu, scrijelind pe tăbliţele de argilă, deşi spatele mă
durea cumplit, iar mirosul pe care îl degaja fitilul îmi provoca o durere de cap necruţătoare. In final, abia mai vedeam, dar, când soarele a apărut pe cer, tăbliţele erau gata.
- Acum - i-am spus eu cămătarului - spune-mi ce mi-ai promis!
- Ţi-ai îndeplinit partea ta din afacere, fiule - îmi spuse el cu blândeţe
- acum e rândul meu. Iţi voi spune tot ceea ce doreşti să ştii pentru că
Daca-ti place cartea cumpar-o! Autorul isi merita ban8 ii.
îmbătrânesc, iar bătrânilor le place să vorbească. Iar când tinerii ajung la vârsta când cer sfaturi, ei primesc - o dată cu sfaturile - şi înţelepciunea bătrânilor. Dar tinerii consideră adesea că bătrânii sunt înzestraţi cu înţelepciunea zilelor de mult apuse şi, de aceea, nu urmează sfaturile primite. Dar nu uita, fiule, că soarele care străluceşte astăzi pe cer este acelaşi cu cel ce strălucea în ziua în care tatăl meu s-a născut şi cu cel ce va străluci atunci când ultimul tău nepot va păşi în lumea întunericului!
Gândurile tinerilor - continuă el - seamănă cu stelele căzătoare, ce luminează cerul pentru o clipă, dar înţelepciunea bătrâneţii seamănă cu stelele de pe cer care luminează mereu la fel şi care îi călăuzesc pe marinari în drumurile lor pe mări şi oceane. Cu atenţie ascultă cuvintele ce ţi le voi spune, căci altfel vei pierde al lor înţeles şi vei crede că munca ta de-o noapte a fost în zadar!
Apoi îmi aruncă o privire vicleană pe sub sprâncenele sale atât de dese şi îmi spuse pe un ton jos, dar puternic:
- Am descoperit drumul spre bogăţie atunci când am luat hotărârea ca o parte din tot ceea ce câştigam să fie a mea pentru vecie. Şi asta trebuie să faci şi tu.
A continuat apoi să mă străpungă cu privirea, dar nu a mai spus nimic.
- Asta e tot? am întrebat.
- Este suficient ca să preschimbi sufletul unui păstor în sufletul unui cămătar, îmi răspunse el.
- Dar nu tot ce câştig este al meu? am întrebat iar.
- Nici pe departe, răspunse el. Nu-1 plăteşti pe cel care îţi croieşte veşmintele? Nu-1 plăteşti pe cel care îţi face sandalele? Nu plăteşti bucatele pe care le mănânci? Poţi să trăieşti în Babilon fără să-ţi cheltuieşti agoniseala? Care este câştigul pe care 1-ai realizat luna trecută? Dar cel de anul trecut? Cât eşti de naiv! Îi plăteşti pe toţi, în afară de tine însuţi. Neghiobule, munceşti pentru alţii! Nu te deosebeşti cu nimic de un sclav care munceşte pentru resturile de mâncare şi hainele ponosite pe care i le aruncă stăpânul. Dacă ai păstra măcar o zecime din tot ce câştigi, cât ai avea în zece ani?
Stăpâneam destul de bine arta cifrelor şi a numerelor, aşa că i-am răspuns:
- Atât cât câştig într-un an.
- Vorbele tale conţin doar jumătate de adevăr, răspunse el.
Fiecare monedă de aur pe care o păstrezi devine un sclav care lucrează
pentru tine. Fiecare monedă de aramă este copilul monedei de aur, ce lucrează şi ea pentru tine. Dacă vrei să devii bogat, atunci trebuie să pui deoparte fiecare monedă pe care o câştigi, monede care la un moment dat vor lucra pentru tine, asigurându-ţi astfel belşugul pe care îl doreşti.
Poate crezi că nu te-am plătit destul pentru munca pe care ai depus-o azi-noapte - continuă el -, dar dacă prinzi înţelesul vorbelor mele, vei descoperi că valoarea lor este de mii de ori mai mare. Trebuie să
păstrezi mereu o parte din tot ce câştigi. Nu trebuie să fie mai puţin de o zecime, indiferent cât de mic este câştigul tău. Dar poate fi şi mai mult, depinde de cât câştigi. Plăteşte-te pe tine însuţi mai întâi! Nu cumpăra veşminte şi sandale mai mult decât îţi permite punga şi ai grijă
să-ţi rămână bani pentru mâncare, fapte de milostenie şi ofrande aduse zeilor! Averea creşte - întocmai ca un copac dintr-o sămânţă măruntă.
Prima monedă de aramă pe care o pui deoparte constituie sămânţa din c are se va dezvolta c opacul averii tale. Cu cât plantezi sămânţa mai Daca-ti place cartea cumpar-o! Autorul isi merita ban 9 ii.
r epede, cu atât mai re
pede va creşte şi copacul. Şi cu cât vei avea mai
multă grijă de el, punându-i la rădăcină cât mai multe monede de aur şi aramă, cu atât te vei înfrupta mai repede din bogăţiile pe care ţi le oferă.
Apoi, îşi luă tăbliţele şi dus a fost.
M-am gândit mult la tot ce îmi spusese şi cuvintele lui mi se păreau pline de înţelepciune. Aşa că m-am hotărât să-i urmez sfatul. De fiecare dată când eram plătit, luam o monedă de aramă din cele zece pe care le primeam şi o ascundeam. Şi - deşi poate părea ciudat - nu eram mai strâmtorat decât înainte. Nu observam o diferenţă prea mare între situaţia mea anterioară şi cea prezentă, iar viaţa mea continua să
