prăbuşească la poalele dunelor, fără să se mai scoale, şi să sfârşească devorate de nisipuri. Trecătorile dintre o dună şi alta, cunoscutele gassi, deveneau un labirint
întortocheat, erau inexistente de cele mai multe ori şi se întorceau de unde plecaseră alteori, şi doar incredibilul simţ de orientare al lui Gacel şi siguranţa
de sine le permiteau să înainteze spre sud în fiecare zi, fără să se întoarcă pe unde veniseră.
Abdul-el-Kebir, ce se mândrea cu cunoştinţele lui despre o ţară pe care o cârmuise ani de zile şi trăise chiar în mijlocul deşertului, nu-şi putuse imagina,
nici în cele mai rele vise că
pe pământ există
o asemenea mare de dune, o
întindere de nisip aşa de uriaşă, un erg al cărui capăt nu se vedea nici dacă te căţărai pe cea mai înaltă dintre acele ghourde.
Nisip şi vânt era tot ce exista acolo, în împrejurimile „marelui pământ pustiu", şi se întreba Ke de trupuri de femei goale, întinse la bielea aurită, uneori de culoarea aramei »şie pe crestele culmilor mai vechi, dar Uri imense, cu sâni ce
depăşeau uneori 1 de metri în înălţime, dosuri de un kilodiametru şi picioare
lungi, picioare ce terminau, picioare inaccesibile, pe care arcau cu greu,
alunecând, gemând şi ameninţând în fiecare clipă să-şi piardă , să se
prăbuşească la poalele dunelor, mai scoale, şi să sfârşească devorate Vi. taile dintre o dună
şi alta, cunoscutele
lveneau un labirint întortocheat,
erau 'e de cele mai multe ori şi se întorceau plecaseră alteori, şi doar
incredibilul 'rientare al lui Gacel şi siguranţa de Sniteau să înainteze spre sud în fiecare i se întoarcă pe unde veniseră. el-Kebir, ce se mândrea cu cunoştinţele
s o ţară
pe care o cârmuise ani
de zile aiar în mijlocul deşertului, nu-şi putuse aici în cele mai rele vise că pe
pământ temenea mare de dune, o întindere de 'de uriaşă, un erg al cărui capăt nu se dacă te căţărai pe cea mai înaltă dintre Urde.
i vânt era tot ce exista acolo, în împretmarelui pământ pustiu", şi se întreba ajute în schimbul petrolului din ţinuturile lor... Nu - spuse convins -, nu trebuie să
le dăm ocazia să
constate că
şi-ar
putea schimba cămilele în Cadillac-uri de aur.
• De asta ai venit ?
• De asta şi ca să sfârşesc odată pentru totdeauna cu Abdul-el-Kebir.
Era o mare de trupuri de femei goale, întinse la soare, cu pielea aurită, uneori de culoarea aramei şi chiar roşie pe crestele culmilor mai vechi, dar
erau trupuri imense, cu sâni ce depăşeau uneori două sute de metri în înălţime, dosuri de un kilometru în diametru şi picioare lungi, picioare ce nu se mai terminau, picioare inaccesibile, pe care cămilele urcau cu greu, alunecând,
gemând şi muşcând, ameninţând în fiecare clipă
să-şi piardă