Atunci nu era „Abdul"; era duşmanul, diavolul, cel care ducea pentru că ne îndepărta din guvern pe noi, prietenii lui intimi.
ţara la haos
Nu, Hassan - negă hotărât -, nu încerca să mă înşeli, că te cunosc de mult timp. Realitatea e că puterea, anii şi comoditatea te-au făcut moale şi fricos... Puteai fi erou când nu aveai nimic altceva de pierdut decât speranţa într-un viitor mai bun. Dar nu când trăieşti într-un palat şi ai un cont în Elveţia cum ai tu... Nu nega - i-o tăie scurt. Aminteşte-ţi că datoria mea e să fiu informat ; şi ştiu cât te plătesc companiile petroliere pentru colaborarea ta.
• Mai puţin decât pe tine, probabil.
• Bineînţeles, recunoscu Aii Madani fără să se scandalizeze. Dar în
momentul de faţă tu eşti cel pus sub semnul îndoielii, nu eu... Se îndreptă spre fereastră, privi la muezinul care-i chema la rugăciune pe
credincioşi din minaretul moscheii şi comentă, fără să privească: se întoarcă să-1
• Roagă-te să
pot repara ce-ai stricat, sau o să
pierzi ceva mai mult
decât slujba de guvernator.
• Vrei să spui că m-ai destituit?
• Fireşte! răspunse. Şi-ţi garantez că, dacă cere să fii judecat pentru trădare.
nu-1 găsesc pe Abdul, voi
Guvernatorul Hassan-ben-Koufra nu răspunse, absorbit de studierea rănilor pe care i le lăsaseră curelele la încheieturile mâinilor şi cugetând că, în
urmă cu mai multe zile, în acelaşi birou, el fusese cel care ocupa poziţia lui
Madani, judecând cu asprime un om din cauza aceluiaşi târgui care devenise o obsesie pentru toţi.
Evocă orele şi zilele de nelinişte şi zbucium petrecute în peşteră, când se întreba în fiece moment dacă targui-ul va trimite într-adevăr pe cineva să-1
elibereze sau îl va lăsa să sete.
moară
acolo ca pe un câine, de foame, groază şi Şi îşi aminti, de asemenea, felul în care celălalt demonstrase că e mai
inteligent decât el, descoperind fără prea multe eforturi punctul lui slab şi în ce mod putea obţine colaborarea lui fără să-i facă nici un rău.
îşi dădea seama că îl ura pe târgui pentru toate acestea, dar îl ura şi mai mult pentru că fusese capabil să-şi ţină promisiunea şi trimisese pe cineva să-1 salveze.
• De ce? întrebă
Aii Madani, privindu-1 din nou de parcă
i. ar fi citit
gândurile. De ce un om care ucide cu sânge rece ca el te-a lăsat liber?
• Pentru că a promis...
• Şi un târgui îşi ţine promisiunile întotdeauna, ştiu... Dar chiar şi-aşa,
mi-e greu să
admit că
există
o minte care consideră că
e permis să
tai gâtul
unor necunoscuţi care dorm, dar nu e permis să unui duşman.